Cea mai faina experienta a mea la un concurs in 2011

Asa cum va spuneam, m-am inscris la concursul "Cea mai faina experienta a mea la un concurs in 2011", pe site-ul echipei Nomad Merida Racing Team. Au fost multe povesti frumoase inscrise in concurs, dar castigator a fost Alexandru Gaiu, caruia ii transmit felicitari si pe aceasta cale.

Foto: Florian Raducanu

Eu am ocupat locul trei la acest concurs cu povestea despre participarea mea la Prima evadare 2011.
Premiul a fost o pereche de bocanci de munte si o sa de bicicleta. Din pacate datorita faptului ca nu traiesc pe picior mare, ca altii, nu aveau numarul meu... asa ca a ramas sa vedem daca se pot schimba cu unii mai mici... sau voi primi in locul bocancilor un lant de bicicleta.

Mai multe fotografii de la "premiere", gasiti in albumul de pe facebook.

Felicitari tuturor participantilor si mult succes lui Alexandru in etapa urmatoare!

Sarbatori fericite!

Concurs HIGH5

Ma uitam linistit pe Twitter si am observat ca Bogdan Antohe mentionase ceva spus de Doina Titei. Era ceva legat de prima evadare cu bicicleta, si un link. Curios din fire, i-am dat follow Doinei, apoi am intrat si am citit articolul, si am aflat ca era vorba de un concurs organizat de www.nutricult.ro si care se termina fix azi, pe 15 decembrie. Cum anul asta nu am reusit sa ajung decat la un singur concurs, si anume Prima evadare, m-am gandit ca nu ar strica sa ma inscriu si eu in acest concurs. Am trimis pe mail articolul, si dupa cateva minute deja vad ca Doina imi ura bafta pe twitter.

Articolul inscris in concurs il puteti citi aici: http://www.nomad-team.ro/concurs-high5/radu-sprinceana/.

Cernica, Comana, Ciolpani

Iar a trecut prea mult timp de cand nu am mai scris nimic pe blog, si tot ma intreaba lumea daca am mai iesit cu bicla... daca se pune praful pe ea, in timp ce altii vad pozele pe facebook si ma intreaba daca am bicla noua.

Ei bine am mai iesit cu bicla, dar nu am mai apucat sa scriu aici.

Pe 20 noiembrie, am revenit la Cernica la insistentele lui Catalin. Astfel am pus dimineata bicicletele pe masina si ne-am indrepatat spre Manastirea Cernica. In ziua respectiva padurea a fost plina de biciclisti, cu toate ca noi nu am intalnit decat vreo 3. Dar stiam ca mai sunt inca vreo 3-4 grupuri in padure. Asadar ne-am plimbat prin padure intr-o zi de frumoasa de toamana, dar cam rece (erau vreo 4 grade). Ce mi-a placut a fost ca ne-am sincronizat destul de bine din punctul meu de vedere, fara pauze prea lungi doar scurte opriri de hidratare. Tot invartindu-ne prin padure am reusit sa ne si ratacim, si probabil din cauza ca ne-am indepartat destul de mult de zona manastirii, nici nu am reusit sa ne intalnim cu celelalte grupuri. Padurea arata superb, am mers pe poteci acoperite de frunze si ace de brad, m-am umplut de chiciura scuturata de cracile pe care le loveam, iar mirosul padurii era imbatator. Am facut ~ 55 km prin padure pana sa revenim la masina, unde ne astepta ceaiul facut de Ruxandra (yum).

Duminica urmatoare (pe 27) am mers la Comana, de data asta ne-a insotit si Ruxandra. A fost ceva mai cald si m-am simtit extraordinar. Am lasat masina la Manastirea Comana si am pornit prin sat catre padure. Am avut parte din nou de un peisaj de toamna superb, auriul toamnei fiind prezent in jurul nostru. Ce nu mi-a placut sunt noile dale aparute pe unele alei... Am parcurs ~ 20 km. in acest decor mirific.

Si pentru ca in ambele ture nu am gasit decat poteci uscate, si pentru ca vremea parea sa tina cu noi, sambata asta am fost la plimbare in padurea Ciolpani. In aceasi echipa: Ruxandra, Catalin si cu mine, ne-am indreptat catre Manastirea Tiganesti. Am lasat masina acolo, si am urmat indicatiile unor localnici, pornind catre lacul din spatele manastirii, unde am si gasit ceva noroi. Apoi drumul nostru a continuat peste un camp, poteca infundandu-se la un moment dat in brazda campului. Greu sa pedalezi pe un astfel de teren, parca e mai rau decat prin noroi. Am gasit o poteca care ne-a purtat catre padure. O padure salbatica, si lipsita de picior de om. Dupa ce ne-am luptat cu poteca ingusta si plina de pomi si craci cazute, am iesit intr-un final intr-un camp cu iarba uscata culcata la pamant probabil de mistreti. Peisajul pare desprins din cartile lui Sadoveanu, lacul... pomii... iarba... WOW! Am iesit din acel camp, pe un drum ce parea sa urmeze niste vechi stalpi de telegraf (probabil erau de energie electrica), apoi stanga pe un alt drum, iesind in final la intersectie, unde ne asteptam o veche bancuta din lemn. Dupa cate fotografii si un scurt popas am pornit in stanga inapoi catre lac, ca sa iesim la o bariera unde ne-a intampinat un jandarm, ce ne-a indicat sa facem cale intoarsa. Dupa indicatorul RAPPS Scrovistea, am dedus ca trebuie sa fie unul din fostele domenii de vanatoare, dupa vremea rapusului. Asa ca am facut cale intoarsa si am pornit din nou pe marginea lacului, prin maracini si trandifiri, ca in final sa iesim intr-o sosea. Dupa un scurt popas, am observat ca trandafirii mi-au venit de hac, si aveam pana pe spate. Am pus un petic cu ajutorul lui Catalin si am pornit inapoi spre masina, iesind in DN, si indreptandu-ne din nou catre Ciolpani. Aici cred ca am facut ~ 30 km.

Fotografii de la Ciolpani in albumul Ruxandrei: O nouă tură cu bidiviii...la Ciolpani

Tura prin Cernica

Nu mai iesisem cu bicicleta din oras de la Prima Evadare, asa ca sambata trecuta m-am decis sa particip la tura prin Cernica organizata de Cristi. Ajuns deja la a VIII-a editie, oferea un traseu frumos de ~ 40 Km prin padurea Cernica.

Dupa ce m-am chinuit cu sa schimb cauciucurile cu vreo doua zile inainte, dupa multe pene, doua camere noi, sambata dimineata am pornit la drum. Ah am uitat sa spun ca am facut si o mica revizie joi, baietii de la Bicishop mi-au schimbat placutele de frana pe fata, uleiul, indreptat discurile de frana si reglat bicicleta.

M-am intalnit cu Mihai aproape de mine si am mers impreuna pana pe Cal. Calarasi unde l-am asteptat si pe Andrei, si ne-am indreptat toti trei catre intrarea in parcul Pantelimon. Acolo ne-am intalnit cu restul grupului, si am pornit catre padure. In total am fost noua baieti care am participat la aceasta tura, iar eu cred ca am fost cel mai lent dintre ei. Lipsa de anrenament facandu-se simtita inca de la inceput prin dureri la partea dorsala.

Vremea a fost superba, numai buna de pedalat, iar traseul perfect uscat, astfel ca ne-am umplut repede de praf. In Branesti am facut un popas mai mare, unde am mancat si ne-am odihnit un pic.

Spre final, am inceput sa "simt" si genunchiul drept, care imi indica ca nu s-a vindecat singur de la mama natura. Am mai facut un popas la fantana din curtea Manastirii Cernica si am pornit catre Bucuresti.

Binenteles ca nu puteam sa termin altfel decat cu o noua pana facuta chiar la intrarea in oras.

In total am parcurs ~ 75 Km. pe bicicleta, si lansand la o parte durerile de fund si genunchi, si penele, m-am simtit extraordinar.

Multumesc de invitatie lui Cristi si astept invitatia la urmatoarea editie.

Marsul Tacerii

Marian Vulpe a avut initiativa de a organiza si in Romania, acest Mars al Tacerii, mai bine cunoscut sub numele sau original Ride of Silence. Pe scurt, este un mars de comemorare, organizat in multe tari, in fiecare an incepand cu 2003, in cea ce-a treia Miercuri din luna Mai. Anul acesta asta inseamna data de 18 Mai. (ne spune Marian pe blogul sau).

Eu cred ca este o forma de respect si un mod de a atrage atentia asupra pericolele la care te expui atunci cand mergi pe bicicleta.

Imi doresc foarte mult sa particip la acest mars, cu toate ca genunchiul meu nu prea vrea sa ma asculte, si cu toate ca bicicleta mea inca este in service. Cu toate astea sper sa fac rost de o alta bicicleta si sa pot ajunge miercuri la intrarea in parcul Moghioros de unde se va da startul acestui eveniment. Va invit si pe voi sa veniti in numar cat mai mare, pe biciclete, de preferat imbracati in alb, si neaparat in liniste incepand cu ora 19:30.

Mai multe informatii si detalii puteti gasi in articolul scris de Marian: ganduri despre marsul tacerii!

Prima evadare 2011

Anul trecut participam pentru prima data la un concurs de MTB, si ce alt concurs puteam sa aleg pentru inceput decat Prima evadare. Ghinionul a facut ca fix in ziua concursului sa ploua, iar lipsa mea de experienta si-a spus cuvantul, nereusind sa termin acel concurs datorita unei defectiuni tehnice.

Anul acesta am hotarat sa revin la acest concurs indeferent de situatie, dar de data aceasta aveam o bicicleta noua.

Prin luna martie m-am hotarat sa incep antrenamentul pentru sezonul ce urma, asa ca impreauna cu Emil am facut o tura de antrenament, in urma careia am ramas cu o durere la genunchiul drept. Tot prin martie am iesit si la Drumul bicicletei 18, iar in drum spre casa am cazut pe acelasi genunchi drept. Una peste alta genunchiul meu nu prea vroia sa isi revina. Cu toate ca am mai iesit la cateva plimbari prin oras, la final ramaneam cu o durere neplacuta undeva mai jos de rotula de fiecare data cand indoiam genunchiul si cu senzatia ca ceva se rupe. Si uite asa s-a dus programul meu de antrenament pe apa sambetei. Cu toate acestea eram hotarat sa particip la Prima Evadare, asa ca decizia a fost sa nu merg la doctor decat dupa ce participam la acest concurs, temandu-ma ca in caz contrar recomandarea va fi sa stau cuminte acasa. M-am uns cu toate alifiile si antiinflamatoarele, de la Ketonal, la crema de galbenele, la geluri si spray-uri cu Arnica. Si uite ca a venit ziua concursului.

Pregatirea

Dupa ce a plouat toata saptamana toata lumea se astepta ca traseul sa fie impracticabil. M-am dat din nou cu spray in dimineata concursului, mi-am pregatit gentuta de sa, ce continea o camera, setul de imbusuri, si levierele, am pus pompa in buzunarul tricoului alaturi de 4 geluri HIGH5, 3 plicuri de praf HIGH5 si 3 batoane de la Decathlon. Mi-am pregatit costumul si tricoul, pelerina de ploaie, casca, manusile si ochelarii, am pus bicla pe masina si m-am indreptat catre Baneasa. Cerul era un pic innorat dar nu ploua. Am avut grija sa las o punga cu haine uscate la Catalin si Ruxandra, ca sa am cu ce sa ma schimb la finish. Am socializat un pic, am pedalat un pic, m-am dezmortit, m-am intins, si m-am pregatit de start.

Concursul in sine

 Startul a fost dat de chiar primaul capitalei Dl. Oprescu... 5, 4, 3, 2, 1... si au mai durat ~ 10 secunde pana cand cei din fata mea s-au pus in miscare. Am pornit hotarat pe portiunea de asfalat din fata academiei de politie, si am depasit repede cativa oameni, stanga in padure, unde am reusit sa mai depasesc cativa, totul mergea ca pe roti, traseul era chiar foarte bun, termperatura ideala.Si uite ca apar primele balti si primii care se opresc pentru a le ocoli, si prima balta pe care am luat-o in plin. Imediat am simtit valul de apa pe saua bicicletei, dar ma incalzisem asa ca nu mai conta, pedalam constant, scopul era sa ajung macar cu bicla intreaga pana la CP5 (unde cu un an in urma abandonasem fortat). Mai depaseam, mai eram depasit... Genunchiul a inceput sa ma jeneze un pic dar asta nu era motiv sa incetinesc, asa ca am continuat, am ajuns la centura, si aici incercand sa ridic un pic viteza am resimtit ceva mai tare durerea din genunchi. Am reintrat pe camp, si de aici noroiul se intindea cat vedeai cu ochii. Normal ca am ales un portiune cu iarba, care cu toate ca facea pedalatul mai greu, iti permitea sa stai in sa fara probleme, am trecut si de stana, si am dat peste alte noroaie mai mari. Aproape de aeroport era o portiune unde se oprisera foarte multi sa curete biclele, si cum noroiul lipicios imi dadea de furca, am hotarat sa iau bicla in spate cateva sute de metri. Dupa ce am trecut de portiunea respectiva am urcat repede in sa si am continuat catre obiectivul meu, am intrat pe drumul de macadam din spatele aeroportului, unde am reusit sa prind ceva viteza.

CP5 sau Km15 care cu un an in urma facuse multe ravagii parea foarte aproape. Stiam ca acolo, printre voluntari se afla Catalin si Ruxandara, si vroiam sa fac primul popas, alaturi de ei, sa beau un pic de apa, sa mananc un baton si abea apoi sa pornesc mai departe. Si uite ca in zare se vedea CP5, si soseaua. Ma apropiam rapid de oamenii aflati aici (voluntari, fotografi, oameni care venisera sa sustina participantii la concurs, etc.) Ajuns in raza vizuala am auzit-o pe Ruxandra: "Uite-l! Bravo! Hai hai hai!" Apoi l-am auzit pe Catalin, si apoi aveam impresia ca toata lumea ma aclama, ma simteam ca unul dintre favoritii la castigarea unei etape din turul Frantei, si am inceput sa sprintez ca un nebun, am trecut in plina viteza prin punctul de control imbatat de faptul ca am reusit sa depasesc locul in care cu un an in urma eram fortat sa abandonez, si de cei ce strigau dupa margine, si am intrat pe soseaua uda, unde am continuat sa accelerez. Aici cred ca am reusit sa ating cea mai mare viteza, ~ 25km/h.

Dupa dupa ~ 1 Km, durerea din genunchi mi-a adus aminte ca mai am mult pana la finish, asa ca am redus un pic viteza, am inghitit un gel din mers, am baut un pic de apa, am mancat un baton, si iar apa, apoi am accelerat din nou. In final am ajuns la primul punct de alimentare din curtea Palatului Ghica. Mi se parea incredibil! Am baut un pahar de energizant, am mancat o banana, si un alt concurent mi-a atras atentia asupra faptului ca lantul meu si caseta de pinioane erau inca foarte curate. Multumita uleiului ceramic de la Finish Line. Intrucat nu prea mai aveam foarte mult din el am hotarat sa folosesc uleiul pus la dispozitie de organizatori  Cyclon Wet. Am uns lantul, am umplut bidoanele, am multumit voluntarilor care s-au comportat admirabil (ajutau pe toata lumea, ofereau bautura, mancare, etc.) si am pornit mai departe, M-am poticnit un pic pe pietrisul din spatele palatului si am coborat printre pomi ajungand in final pe malul lacului, unde aproape toata lumea impingea la bicle. Eh de aici, am inceput distractia... mai impingeam, mai o caram, mai pedalam.

De aici aminitirile mele nu mai au o ordine cronologica, poate si datorita faptului ca nu am scris imediat acest articol, dar mai ales datorita faptului ca de aici pot spune ca am inceput lupta. Lupta cu noroiul si cu genunchiul. Vremea a alternat, ba ploua, ba batea vantul, iar ploua, se mai oprea, parea ca se insenineaza, dar urma ploaie cu grindina. Am ajuns in al doilea punct de alimentare, unde iar am vazut fetele vesele ale voluntarilor de la Prima Evadare, dornici sa ajute. Cu chiu cu vai am ajuns si in punctul de alimentare trei, dar de aici, pot spune ca nu mai aveam nici o notiune a timpului, ma uitam la toti cei care treceau pe langa mine, multi pe care nici nu ii vazusem pana in acel moment, si mi se parea ca stau pe loc, stiam doar ca vroiam sa ajung la finish, oricum si la orice ora. Apropo uleiul de la organizatori nu m-a ajutat prea mult... dupa cativa kilometri lantul meu era incarcat de noroi.

Cu ~ 5 km inainte de finish, mirosul intens de leurda (sper sa nu il mai simt prea curand), precum si foamea mi-au pus capac, si efectiv mi s-au inmuiat picioarele, dupa inca o pauza lunga, am reusit sa continui. Numaram in gand secundele de pedalare, si incercam sa imi impun sa stau cat mai mult in sa.

In final am reusit sa termin cu timpul de 8:18:11 pe locul 493 in clasamentul general din 571 care au ajuns la finish, si pe locul 192 la categoria mea de varsta. Nu este un rezultat demn de remarcat, dar sunt fericit ca am reusit sa termin.

Organizarea concursului a fost impecabila, si cu toate ca sunt eu mai carcotas in general, chiar nu am reusit sa gasesc nimic care sa ma nemultumeasca la acest concurs. Voluntarii au fost extraordinari, si cred ca ei merita cele mai multe laude, intrucat au stat pe traseu, si au incurajat si zambit pana si ultimului concurent, indurand aceleasi conditii ca si participantii la concurs.

Pentru mai multe informatii va recomand sa intrati pe www.primaevadare.ro

Ce mai fac

Ce mai fac eu? Păi între planurile de renovare a apartamentului, plimbări la expoziţii, lucrul la diferite bloguri şi site-uri, îmi fac timp să mai mai ocup şi de bicicletă, aşa că mă gandesc la următoarea ediţie a Drumului Bicicletei, ce va avea loc joia viitoare, şi în acelşi timp m-am gândit să vă pregătesc, nu una, ci două ture pentru weekendul următor. Aşa că pentru sâmbătă am pregătit îmrepună cu Adi Murariu o tură Spre Pădurea Ciolpani. Plecarea va fi la ora 9:30 din parcul Gării de Nord din Bucureşti.

Despre tura de duminica viitoare nu vă voi spune încă foarte multe, decât că azi am fost pe traseu, şi va avea ~ 30 Km şi asfaltul va alterna cu drumurile de macadam, piatră sau pământ, astfel încât să avem parte de toate tipurile de teren. Traseul va fi unul destinat celor mai puţin iniţiaţi.

Aşadar ne vedem joi la a XIX-a ediţie a Drumului Bicicletei, pe la ora 19:00, apoi ne vedem sâmbătă, şi din nou duminică.

Lanț întins!

Expo Bike 2011

Weekendul ce tocmai se incheie a avut loc a doua ediţie a Expo Bike 2011, ce a fost organizat în cadrul Romaero Băneasa. Nu are rost să va indic un link către site-ul evenimentului incât organizatorii nu s-au obosit să lucreze la acesta.

Sâmbătă am dat şi eu o tură pe la această expoziţie pentru a vedea progresele înregistrate faţă de ediţia de anul trecut. Întradevăr anul acesta am avut o reprezentare mai bună, fiind prezenţi mai mulţi expozanţi decât în 2010. Cei de la Freerider au fost şi ei prezenţi oferindu-ne informaţii de la locul desfăşurării. Dealtfel a fost şi primul stand la care m-am oprit şi unde am primit un plic cu stcikere. Apoi la următorul stand am încercat o bicicletă Vanmoof şi o Streeda. Ce senzaţie! Vă recomand să le încercaţi pe amândouă. De aici ne-am oprit la standul Veloteca care putem spune că au reprezentat una dintre atracţiile acestei expoziţii. Ei fiind responsabili pentru participarea camionului Austriei la Trial, Domnik Raab, a cărui demonstraţie a încântat pe cei prezenţi la eveniment. Tot datorită celor de la Veloteca am avut şi un rastel de biciclete la intrare, este adevarat ca nu încăpeau prea multe biciclete în ele, majoritatea fiind legate de gardul din apropiere. Aici organizatorii mai au de lucrat se pare. Cu toate că se anunţa cu surle şi trâmbiţe că va exista un dirt park amenajat, nu am văzut decât nişte paleţi aruncaţi în faţa hangarului în care a avut loc expoziţia.

Mi-am continuat plimbarea către standul Maros, wow ce de bicle, ce de accesorii... superb! Am văzut un tricou care îmi plăcea, am înrebat de preţ, dar din păcate mi s-a răspuns că dacă nu are preţ afişat nu ştie cât costă. La standul Cube, amenajat de cei de la BikeXpert în schimb, o grămadă de băieţi săreau să te ajute imediat ce intrai, oferindu-se să te ajute cu informaţii, şi toţi fiind înarmaţi cu liste de preţuri. De altfel aici am primit şi un mic cadou din partea lor, un bidon de 500 ml, inscripţionat de Schwalbe, dar realizat de cei de la Tacx. Întamplarea face că îmi prinde bine, întrucât chiar aveam nevoie de unul, aşa că le mulţumesc încă o dată pe această cale, cu toate că nu cred că ajung ei pe acest blog. Bineînţeles că au mai fost şi alte standuri, dar nu stau să le amintesc aici pe toate.

În concluzie pot spune că s-a văzut o mică evoluţie faţă de ediţia precedentă, şi o astfel de expoziţie este foarte importantă pentru piaţa de profil din ţară noastră, dar mai avem mult până când vom învăţa să trecem peste "românisme", mai avem mult până când vom învăţa să organizăm un eveniment aşa cum trebuie.

Voi ați fost la Bike Expo? Ce impresie va lăsat?

Tura de antrenament

Sâmbătă am ieşit la o tură ce a avut două obiective: să mă antrenez şi să testez noua mea dragoste.

Astfel pe la ora 9:30 m-am întâlnit cu Emil la Eroilor şi după ce am stat un pic e vorbă am pornit la drum. Am ieşit pe Antiaeriană şi ne-am îndreptat spre Bragadiru. Pe şosea am ţinut o viteză de 28-30 Km/h. Am făcut stânga la ieşirea din Bragadiru şi am pornit prin sat, apoi dreapta şi am intrat pe macadam şi apoi am continuat printr-o frumoasă pădure. La ieşirea din pădure am dat peste o stână, aici fiind şi primul loc când ne-am dat jos după biciclete pe care le-am pus între noi şi câinele de la stână care îşi făcea datoria apărând cu straşnicie mioarele. După ce l-am salutat pe baciul ce păzea turma iar el ne-a răspuns, câinele s-a potolit şi s-a întins cuminte pe jos. Ne-am oprit câteva sute de metri mai încolo unde am făcut un scurt popas.

Am pornit din nou la drum, şi în timp ce coboram pe drumul nisipos am depăşit o căruţă al cărei cal părea cam nervos. Am făcut dreapta pe podul peste Argeş iar calul împreună cu tot atelajul a început să alerge puternic după noi. Unul din cei aflaţi în căruţă a sărit şi încerca să strunească animalul, dar fără prea mult succes. Am trecut podul şi am început să urcăm cu atelajul urmărind-ne de aproape şi chiar apropiinduse de noi. Am crescut viteza ajungând la 30 Km/h cu toate că ne aflam în urcare, dar cu toate acestea calul se apropia de noi. În final văzând că nu este chip să scăpăm de el, şi că din faţă venea un alt atelaj am decis să ne oprim într-o laterală. Atelajul a trecut pe lângă noi în plină viteză. Ne-a explicat cineva că i se rupseseră hăţurile şi din această cauză nu îl mai putea struni. Ne-am continuat drumul pe marginea Argeşului, pe macadam amestecat cu balast şi nisip, ca după câţiva kilometri să îl ajungem din nou din urmă, atât calul cât şi proprietarul erau extenuaţi.

În jurul orei 11:00 am ajuns pe colina de la Argedava unde am făcut un nou popas ceva mai lung de această dată. Apoi am pornit către sat unde ne-am oprit să ne mai alimentăm, şi am plecat repede mai departe către Comana. Am traversat satele şi drumul naţional, am trecut repede pe lângă Mânăstirea Comana, ctitorită de Vlad Ţepeş şi ne-am îndreptat către pădure. Până aici putem spune că am mers foarte bine. În cei 60 de Km parcurşi având o viteză medie de 22,20 Km/h.

Prin pădure am mai redus un pic ritmul şi ne-am oprit la izvor să facem un pic popas şi să ne reuplem bidoanele cu apă. Tot aici am constatat o primă problemă la bicicleta mea. Siguranţa de la quick release se rupsese. După o tură de vreo 15 Km prin Pădurea Comana ne-am reîntors în sat, unde ne-am aprovizionat cu banane şi alte meride şi ne-am îndreptat către mânăstire. Am făcut un popas în spatele mânăstirii, unde ne-am odihnit mai mult, am mâncat, ne-am hidratat şi ne-am bucurat de primele raze de soare, până aici tot drumul fiind înnorat. Pe traseu ne-am întâlnit şi cu alţi biciclişti pe care i-am salutat din şa.

Când ne-am urcat din nou în şa, kilometrii deja îşi spuneau cuvântul, aşa că drumul de întoarcere a fost ceva mai greu, trebuind să luptăm nu doar cu vântul ce ne bătea din faţă ci şi cu durerile la nivelul şezutului, iar eu cu o durere puternică la genunchi.

M-am despărţit de Emil la Eroii Revoluţiei şi m-am îndreptat către casă.

În total am parcurs 110 Km cu o viteză medie de 19,3 Km/h şi o viteză maximă de 44 Km/h.

O nouă dragoste

Mi-am cumpărat o nouă bicletă, pe care vreau să o prezint pe scurt. În primul rând trebuie să menționez că și pe aceasta, ca și pe Blacky am cumpărat-o tot de la Magazinul de Biciclete Bicishop.ro, cărora le mulțumesc pentru tot ajutorul oferit în alegerea și achiziționarea acestei biciclete.

Cube LTD Comp

Un pic de reclamă:

Bicishop Extrem pot fi găsiți la:

• magazinul online: www.bicishop.ro
• Pagina de facebook: Magazin biciclete bicishop.ro
• Contul de Twitter: @BicishopRO

 Acum să trecem la prezentare:

Noua bicicletă este Cube LTD Comp model 2011

Cadrul este realizat din aluminiu 7005 double-butted.

Furca Rock Shox Tora TK Air cu o cursă de 100 mm are funcția de Lockout (pe ghidon), preload si rebound.

Schimbătorul spate este Shimano Deore XT Shadow, iar cel din față este Shimano SLX. Restul detaliilor tehnice vă las să le citiți pe site-ul producătorului. Menționez doar o diferență pe care am observat-o la capitolul echipare, bicla mea a venit încălțată cu modelul de avenlopă Rocket Ron în loc de Rapid Rob.

Momentan nu am apcuat să merg foarte mult pe biclă, am mers ieri de la magazin până la Earth Hour și acasă, iar azi o tură rapidă prin Poli, așa că mai multe informații vor urma ceva mai târziu.

Update:

Am înscris-o şi la concurs, aşa că dacă vă place vă rog să o votaţi aici: Concurs Freerider

Mulţumesc!

Blacky

Am tot citit review-uri despre bicicleta, si trebuie sa spun ca le-am gasit folositoare. Te ajută să îți formezi o opinie despre bicicleta care te interesează. Am actuala mea bicicletă, pe care am botezat-o Blacky de un an de zile. De fapt cred ca împlinește un an pe 28 martie, dacă îmi aduc eu bine aminte, așa că este timpul să scriu câteva cuvinte despre ea.

Configurația inițială:
Cube Aim 2010
Culoare: Negru mat
Cadrul profil MTB din aluminiu
Furca: Sontour XCM v3 100mm cu lockout si preload
Schimbător spate Shimano Alivio 8v
Schimbător față Shimano Altus
Manete schimbătoare si frână integrate de la Shimano
Butuc pedalier: UN26
Angrenaj pedalier Shimano
Lanț Shimano HG53
Casetă de pinioane Shimano HG30
Jante Mach1 duble
Butuci roți Shimano
Spițe din aluminiu, argintii
Anvelope Schwalbe Smart Sam

Am parcurs cu ea ~ 2500 Km, pe asfalt, pământ, noroi, macadam și chiar zăpadă și gheață.

Prima problemă tehnică a apărut la primul concurs de MTB la care am participat, respectiv Prima Evadare, când la Km. 15 a trebuit să abandonez întrucât am rupt urechea schimbătorului am îndoit un pic patina și am rupt lanțul. Așa ca imediat după am schimbat urechea și lanțul. Lanțul actual este produs de KMC, și rezistă în continuare. Trebuie să menționez că ruptura nu s-a datorat bicicletei ci utilizării necorespunzatoare, noroiul amestecat cu piatră acumulăndu-se în mari cantități, moment în care am schimbat și viteza forțând.

Am participat la concursul de la Azuga, unde nu am avut nici o problemă.

Prin luna august, după o tură la Comana mi s-a părut că am un mic joc la angrenajul pedalier, așa că am mers la service, unde mi s-a spus că butucul are un mic joc, nu este încă de aruncat dar are un mic joc, așa că m-am hotărât să îl schimb. Și dacă tot am schimbat butucul am schimbat to angrenajul și am ales un Truvativ Isoflow.

Am participat la concursul de la Predeal, pe care din nou l-am terminat fără probleme.

Butucii roților în schimb dădeau semne de oboseală, așa că în decembrie am profitat de reduceri (care până la urmă nu au mai fost chiar reduceri) și am schimbat la roata după spate butucul cu un Shimano Deore pentru disc, spițele DT Swiss Champion Black, si niplurile DT Swiss de aluminiu roșii. Când au desăcut roata au constatat că se slăbise un pic caseta de pinioane iar butucul era terminat, ce este drept nu fusese desfăcut și curățat deloc.

Bicicleta merge în continuare fără probleme, nu am avut nevoie să schimb altceva la ea. Probabil butucul pe față este și el cam obosit, și schimbătorul spate care a suferit la Prima Evadare.

Este o bicicletă din gama entry-level, cu o echipare decentă pentru cât am plătit pe ea, 1850 Lei și pe care o recomand cu încredere. Bicicleta am cumpărat-o de la Bicishop prin intermediul Card Avantaj, plătind-o astfel în 12 rate lunare fără dobândă. Cei de la Bicishop au fost foarte amabili, oferindu-mi explicații și ajutându-mă să iau o decizie, și chiar livrându-mi bicicleta acasă. Astfel am putut să plătesc cu cardul acasă, fără să trebuiască să mă deplasez la magazin pentru asta.



Între timp din dorința de a trece la o echipare mai bună am comandat o nouă bicicletă tot de la ei, și tot un Cube, pentru că am fost foarte mulțumit de această marcă. Dar despre asta într-un articol viitor.

Ce faci de Earth Hour?

Se pare că am prins gustul la jocul de leapșa pe blog, pentru că mi-a venit ideea de a lansa eu un joc de leapșa.

De această dată este legată de articolul anterior, și anume de evenimentul Earth Hour.

Regulile sunt simple, vă invit să răspundeți la câteva întrebări legate de acest eveniment:

• Ce faceți în ora Earth Hour? (adica pe 26 martie între orele 20:30 și 21:30?
• Ce vă propuneți să faceți în afara acelei ore pentru mediu?

Eu sâmbătă voi participa opri toți consumatorii electrici din casă și voi participa la evenimentul din București, ce începe la ora 17:30 în Piața George Enescu și se va termina după ora 21:30. Cred că este de la sine înțeles că voi participa la marșul ciclist organizat cu ocazia acestui eveniment, alături de cele câteva sute de bicicliști care mă aștept să participe la acest eveniment.

Îmi propun să merg mai mult cu bicicleta și mai puțin cu mașina, și să mă implic în acțiuni de protejare a mediului și de promovare a bicicletei.

Leapșa merge mai departe la Andrei Chiriac, Radu Balan, Marian Vulpe, Gabriel GMC și Vlad Dulea, precum și la toți cei ce doresc să intre în acest joc.

Mai mult decât o oră

Vorbeam duminică cu Ruxandra de evenimentul Earth Hour și îmi spunea că ea s-a implicat și în anii anteriori. Chiar încerca să îmi aducă aminte că anul trecut a vrut să mă implice și pe mine, iar eu nu am înțeles semnificația evenimentului. Recunosc că nu îmi aduc aminte și că nu m-am implicat până acum în nici un fel de proiect de protejare a mediului și că habar nu aveam ce înseamnă cu adevărat această campanie. Vorbind cu multe persoane am observat că sunt destui care nu înțeleg semnificația acestui eveniment și recunosc că dacă nu aș fi fost motivat să mă interesez și să mă documentez probabil aș fi rămas și eu la fel de ignorant.

Anul acesta ceva s-a schimbat, poate m-am mai maturizat eu (neaaah, nu se poate), poate văd lucrurile altfel, poate faptul că la sfârșitul lunii mai aștept să vină pe lume fetița mea și vreau ceva mai bun pentru ea,  poate evenimentele ce au loc în ultima vreme la nivel mondial (tragedia din Japonia, războaiele din lumea arabă) s-au poate datorită faptului că mi s-a oferit ocazia de a mă implica în mod activ în acest eveniment. Sincer cred că este câte un pic din fiecare.

După cum spuneam am căutat pe internet, am citit, am întrebat pe unul și pe altul, și am înțeles un lucru cred eu important. Sunt mulți care se întreabă, și pe bună dreptate, cu ce ajută la salvarea planetei faptului că timp de o oră sting lumina. Ei bine, gestul în sine nu poate salva planeta, cu toate ca dacă stăm să analizăm la nivel macro, se produce o economie fantastică de curent, care după cum bine știm nu este întodeauna verde. Binențeles că această economie tot la un nivel macro poate ajuta și ecnomia țării în care locuiești. Spre exemplu România cu toate că produce multă energie electrică, exportă o mică parte din această energie și importă mult mai multă.

Lăsând la o parte acest aspect cred că această campanie trebuie privită în ansamblul ei. Fiecare om care participă la această campanie având rolul său important. Hai să privim lucrurile un pic altfel. Dacă în fiecare an donăm 100 de lei către o asociație care se implică în protejarea mediului, vom avea un impact mic, acei bani fiind folosiți în diferite acțiuni întreprinse de acea asociație, dar dacă vom mai convinge înca două persoane să facă același lucru, impactul va fi mai mare. Earth Hour a crescut de la un an la altul fantastic, ajungând la cifre impresionante. Dacă în 2007 evenimentul avea loc în orașul Sidney, în 2008 au participat la eveniment 50 de milioane de oameni din 35 de țări, în 2009 4100 de orașe din 88 de țări se implicau în campanie, iar în 2010 sute de milioane de oameni din 128 de țări au stins lumina. Și în România sunt mulți oameni ce doresc să se implice. Earth Hour a fost organizat la noi în țară pentru prima oară în 2009, când 15 orașe au susținut și s-au implicat în această campanie, rezultatul fiind că două milioane de români au stins luminile. În 2010 37 de orașe din țată noastră au ales să participe la această campanie.

Earth Hour este cea mai mare campanie de protejare a mediului la nivel mondial. Această manifestare este organizată de WWF, una dintre cele mai mari şi mai active organizaţii în domeniul protejării mediului.

Pentru a participa la această campanie tot ce trebuie să faceţi este să stingeţi toate luminile pe data de 26 martie între orele 20:30 şi 21:30. Deasemenea vă puteţi implica activ în această campanie, prin intemediul platformei www.beyondthehour.org, promovând acest eveniment la servici, în familie, între prietenii dvs. sau chiar clienților dvs.

Anul acesta vor participa la acest eveniment 51 de orașe din România, în toate organizându-se evenimente ce sărbatoresc această campanie, pentru că Earth Hour nu mai este doar o campanie ci a devenit o sărbatoare mondială. Pe 26 martie este sărbătoarea Pământului.

În concluzie nu este vorba doar de un eveniment social sau despre o pană de curent globală, ci de a face cât mai mulți oameni să realizeze impactul lor asupra mediului și de a face ceva.

Din acest considerent a fost creată platforma www.beyondthehour.org, care este tradusă în 10 limbi și oferă multiple modalități de comunicare. Pe lângă versiunea pentru telefoane mobile platforma pune la dispoziție o aplicație pentru iPhone și una pentru telefoanele ce folosesc sistemul de operare Android. Tot aici bloggerii au la dispoziție widget-uri ce permit comunicarea blogului lor cu această platformă. Dar cel mai importat este că puteți citi promisiunile legate de protecția mediului făcute de oameni din întreaga lume, si o puteți adaugă și voi pe a voastră.

Dacă vreți să aflați mai multe despre această campanie accesați www.earth-hour.ro

Pentru cei din București se va organiza un eveniment în Piața George Enescu, de unde de altfel se va da startul marșului ciclist la care sunt așteptați toți cei ce știu să meargă pe biciclete.

Melodiile preferate din filme

În ultima vreme nu am mai scris pe blog decât articole legate de bicicletă şi ture cu bicicleta. Dar uite că în urma invitaţiei primite de la Radu Balan scriu un articol cu un subiect complet diferit. Bloggerilor le place sa joace leapşa, aşa că cei de la UTV au lansat Leapsa: Melodia ta preferata dintr-un film. Nu prea mă uit la televizor, aşa că în mod normal nici nu aş fi pomenit de UTV, dar intrând pe site-ul lor am observat că şi ei susţin campania Earth Hour, ca şi mine. Ei au lansat acest "joc" ce a trecut de la un blogger la altul, şi în final Radu mi-a aruncat mie mănuşa.

Radu deja am văzut ca a menţionat două melodii care îmi plac şi mie foarte mult, aşa că nu le voi mai repeta şi eu.

Unul dintre filmele mele preferate este Vioara Roşie (The Red Violion/Le violon rouge), film ce are o muzică extraordinară, câştingând de altfel multe premii pentru muzica originală din film, printre care şi un Oscar în 2000. Îmi place toată muzica din acest film, dar nu o să amintesc decât tema principală (Main Theme) şi Kaspar Weiss, Musical Prodigy. Restul vă las pe voi să le descoperiţi urmărind acest film extraordinar cu o muzică deosebită.


O altă melodie care îmi place foarte mult este Princes of the Universe a formaţiei Queen. Melodia este din filmul Highlander.







Vreau să mai aduc aminte de muzica din Regele Leu (The Lion King):






Sper că vă plac selecţiile mele!

În continuare leapşa merge la Andrei Chiriac, şi Marian Vulpe

În căutarea cetăţii Argedava

Plănuiam această ieşire de anul trecut, dar a trebuit să aştept vremea frumoasă. Dealtfel evenimentul l-am creat încă din luna februarie, dar am amânat de două ori această ieşire datorită vremii neprielnice.

Pentru această sâmbătă prognoza suna promiţător: 15-18 grade C fără vânt. Recunosc că eram un pic sceptic, considerând că miercuri încă era foarte frig in Bucureşti. Ei bine, a fost atât de cald încăt mulţi participanţi au mers în pantaloni scurţi şi tricou.

Harta iniţială:

Bike route 820565 - powered by Bikemap
 

La start, lângă statuia Eroilor Sanitari

Ne-am adunat dimineaţă în parcul Eroilor, şi apoi am pornit frumos încolonaţi către ieşirea spre Bragadiru. Ne-am înşirat pe câţiva kilometri, diferenţa nivelului de pregătire fiind clar vizibilă, dar asta nu ne-a împiedicat să ne simţim bine. Ne-am regrupat de câteva ori pe traseu şi am pornit mai departe.

În satul Bulgaru ne-am încurcat niţel, şi cei mai rapizi au făcut kilometri buni în plus, în timp ce alergam să îi întorc pe drumul cel bun. De aici, o vreme ne-a fost ghid Albert, care cunoscând zona ne-a condus printr-o pădure superbă. Dacă până aici am avut parte doar de asfalt şi macadam, aici am dat peste petice de zăpadă pe aleile din pădure, apoi a urmat pamânt, pământ moale, un pic de noroi, iarba uscată care se lipea pe roţile deja incărcate cu noroi. Ne-am regrupat un pic, ne-am orientat, şi în curând am ieşit pe un drum de balastieră pe marginea Argeşului, pe care l-am traversat pe un pod făcut dintr-un fel de dale de la terasamentul de tramvai. Am trecut printr-o balastieră, unde ne-au alergat câinii, apoi am făcut un popas mai lung. Bineînţeles că socoteala de acasă nu se potriveşte întodeauna cu cea din balastieră, şi aici ne-am împărţit în două cete. Unii au pornit către barajul de la Mihăileşti şi au făcut un ocol pe acolo, în timp ce restul au făcut cale întoarsă un pic, şi am reuşit să găsim drumul către colina Argedavei.

Bicicliştii au cucerit Argedava

Aici am făcut un popas de o oră şi parcă nu se mai terminau bicicliştii de sosit. Aici m-am gândit să fac o numărătoare a celor prezenţi. WOW! Ce înseamnă un pic de căldură... 55 de biciclişti stăteau împreună pe colina fostei cetăţi a lui Burebista.

Ruinele din păcate nu pot fi văzute, fiind acoperite de pământ. Cu toate acestea se pot vedea urme ale zidurilor acoperite de pământ.

După ce am făcut un popas de ~ o oră un mic grup s-a hotărât să pornească spre casă. La scurt timp s-a pus în mişcare şi al doilea grup. Asta a fost partea care nu prea mi-a plăcut, faptul că ne-am împărţit în grupuri şi grupuleţe. Unii erau grăbţi să ajungă acasă, alţii au considerat că au stat suficient, alţii au preferat să mai stea la o bere. Chiar şi acest trei grupuri s-au împărţit în altele mai mici pe drum, unii fiind mai rapizi. Prin urmare, eu plecând cu grupul doi am prins din urmă o mică parte a primului grup. Hai să încercăm pe viitor să fim ceva mai uniţi, plecăm împreună, ne întoarcem împreună. Cei mai rapizi trebuie să îi aştepte şi pe cei ce încă sunt la început, până la urmă toţi am fost cândva la început, şi toţi am avut nevoie de sprijin.

În final ce mai rămăsese din grupul nostru a făcut un ultim popas de regrupare şi odihnă înainte de intrarea în oraş.

Am mâncat, ne-am hidratat, şi am pornit din nou către oraş.

Am intrat pe Şos. Giurgiului şi la Eroii Revoluţiei ne-am luat la revedere şi ne-am îndreptat către casă.

Din păcate mi-am uitat ciclometrul acasă, aşa că nu pot spune decât ca per total eu am parcurs aproximativ ~ 65 Km.

A fost o zi superbă, alături de prieteni vechi şi prieteni  noi, ce împărtăşesc aceaşi pasiune pentru bicicletă ca şi mine.

Vă mulţumesc că aţi venit şi sper că v-aţi simţit şi voi la fel de bine ca mine. Aştept părerile voastre, sau sugestiile pentru viitoarele ieşiri.

Update:
Distanţa parcursă ~ 73 Km.
Viteza medie ~ 15,77 Km/h
Statistici oferite de Andrei Vokurek. Mulţumesc!

P.S.: Am inscris o fotografie de la eveniment in concursul foto de pe freerider.ro, daca va place va rog sa o votati!


Multumesc!

Cu bicla la Băneasa

La Zoo

Cum în ultima vreme am fost la Comana şi la Cernica, m-am gândit că ar fi timpul să mai incercăm şi alte păduri din jurul oraşului, aşa că pentru duminica asta (6 martie) am ales pădurea Băneasa.

M-am trezit pe la ora 7 dimineaţa şi am început să mă pregătesc. Am verificat incă o dată bicicleta şi rucsacul să am tot ce îmi trebuie la mine, l-am trezit şi pe Ionuţ, şi la 9 m-am întâlnit cu el în Crângaşi. Tot aici au venit şi Adrian cu prietena lui. Am admirat noua ei bicletă, un Corratec SuperBow Trail. Am traversat podul Grant şi în dreptul Mânăstirii Caşin ne-am întâlnit cu Ela şi am pornit toţi către grădina zoologică din Băneasa. Aici am aşteptat aşa cum anunţasem până la ora 11:00, timp în care au venit şi ceilalţi participanţi la plimbare. Am fost ~ 15 persoane, din care vreo 3 fete.

Lângă fortul Otopeni

Am pornit toţi la drum, întâi pe asfalt apoi pe un drum de macadam acoperit cu un strat subţire de noroi, apoi am intrat în pădure pe traseul de la Prima evadare. În pădure pământul era acoperit parţial cu zăpadă şi gheaţă, dar fără a pune probleme deosebite. Am ajuns la şoseaua de centură pe care am traversat-o şi ne-am continuat drumul pe şoseaua de centură până la fortul Otopeni. Aici ne-am noroit bine toţi şi am intrat să vizităm fortul. Un băiat şi o fată au avut ghinionul de a cădea în apă până la brâu, aşa că a trebuit să facem focul pentru a se usca un pic. După ce am stat o vreme lângă foc, am pornit înapoi spre oraş. Câţiva dintre noi ne-am oprit in Herăstrău la o cârciumă să bem o bere, un vin fiert.

În fortul Otopeni

Când am ieşit deja se lăsase frigul şi bătea un vânt puternic aşa că am pornit rapid către casă.

A fost o zi şi o plimbare frumoasă aşa cum trebuia pentru prima ieşire din această primăvară.

Distanţa totală parcursă de mine: 39,50 Km
Viteza medie: 16.1 Km/h

A mai scris despre aceasta plimbare şi Andrei care a realizat şi un montaj foto-video frumos.

Sfârşit de iarnă, început de primăvară

În primul rând, astăzi fiind 1 martie, ziua marţişorului, vreau să vă doresc tuturor o primăvară frumoasă!


Îmi propusesem ca în luna martie să parcurg minim 100 Km pe bicicletă, din păcate datorită vremii şi lipsei de timp nu am reuşit să îmi ating acest obiectiv şi am făcut doar 34,50 Km în şaua bicicletei.

În schimb pot spune că am profitat la maxim de vreme, şi am avut două ieşiri cu bicicleta pe zapadă. Întâi am fost pe 12 februarie la Comana. Dacă anul trecut am fost primavara şi vara, clar trebuia să avem şi o tură: Iarna la Comana. Acum mai lipseşte şi o tură de toamnă, ca să fie circuitul anotimpurilor complet. Binenţeles voi merge din nou şi in primavară şi în vară la Comana. Probabil tura de primăvară va fi prin aprilie, sau în mai cu ocazia sărbătorii bujorului pe care anul trecut am ratat-o.

Apoi pe 26 februarie am făcut Încă o tură de iarnă în pădurea Cernica, dar spre deoesbire de data trecută, acum chiar am reuşit să mergem pe biciclete, şi a ieşit o tură foarte frumoasă şi solicitantă în acelaşi timp.

În luna martie sper sa acumulez un minim de 250 de kilometri. Se anunţă şi vreme bună aşa că am pregătit nişte ieşiri frumoase. Pentru primul weekend probabil vom merge într-o tură în pădurea Băneasa, iar weekendul următor probabil vom face tura din sudul capitalei, în căutarea cetăţii dacice Argedava.

Tot în luna martie mă gândesc că vom reîncepe probabil ieşirile de la Drumul bicicletei, şi voi participa la un eveniment deosebit, Earth Hour 2011, despre care vă voi povesti mai multe într-un alt articol.

Încă o tură de iarnă în pădurea Cernica

Iniţial vroiam sa mergem într-o tură de explorare în sudul capitalei, în căutarea ruinelor cetăţii dacice Argedava, dar datorită vremii ne-am gandit ca ar fi mai bine să facem o tura prin zăpada din pădurea Cernica. Zis şi facut!

Sâmbătă dimineaţă, am montat suportul de biciclete pe maşină, am pus bicicleta, mi-am luat trusa de scule, camera de schimb, mâncare, apă, ceai cald în termos (mulţumesc Ralucăi pentru mâncărică şi băuturică) şi am plecat spre Militari. L-am luat şi pe Ionuţ şi ne-am îndreptat către Cernica. Ajunşi la faţa locului ne-am pregătit cum trebuie de plecare.

Bicicletele asteapta inceperea plimbarii

Am fost 6 persoane: eu, Ionuţ, Emil, Sabin, Viorel şi Adrian.
Am parcurs ~ 10 Km cu o viteză medie de 7,3 Km/h.

Peisajul din pădure era superb, totul fiind acoperit de un strat alb imaculat de zăpadă, fără urme de pământ sau noroi. Zăpada, care pe alocuri era bătătorită, în alte locuri ajungea şi la 20 cm., dar nu era lipicioasă şi permitea avansarea. Binenţeles că am întâlnit şi porţiuni de gheaţă sub zăpadă, şleauri care "te furau", dar în mare parte s-a putut înainte pe bicle.

Din pacate Ionuţ a avut nişte mici probleme tehnice cu angrenajul pedalier care i se tot desfăcea, şi a trebuit străns de mai multe ori pe traseu, dar noroc ca avea la el cheile necesare. Am ajuns din nou la lac, şi din nou am făcut popas pe suprafaţa îngheţată a lacului, şi acoperită cu un strat de 20 de cm de zăpadă afânată. Aici Ionuţ a reuşit să fixeze mai bine braţul.

Dupa ce ne-am jucat un pic pe lac am continuat tura prin padure, pana cand am iesit la un drum forestier lat, drept, si cu zapada batatorita, unde in sfarsit am putut alerga un pic. Aici am atins viteza maxima a turei care pentru mine a fost de 21 km/h. Dupa ce am zburdat un pic pe acest drum, ne-am intors din nou prin padure, inapoi catre masini.

A fost o zi superba, iar cei 10 km i-am resimtit de parca ar fi fost 50. Nu este tocmai usor sa pedalezi prin zapada afanata care mai are si sleauri sau gheata pe sub ea in unele locuri.

Iarna la Comana

In urma cu o saptamana, sambata 12 februarie, am iesit la o plimbare cu bicicletele in padurea Comana. Anul trecut am mers de doua ori la Comana, prima data am fost la sfarsit de mai si a doua oara in vara. Am zis sa vedem cum este si iarna prin padurea Comana si uite asa ne-am hotarat sa mergem intr-o plimbare acolo. Ne-am intalnit la manastirea Comana, unde unii au venit cu masinile iar altii direct pe biciclete. Din pacate Emilian a descoperit ca bicicleta sa avea nevoie de o revizie, si din pacate nu a putut sa pedaleze alaturi de noi, asa ca s-a hotarat sa alerge pe langa noi.

Asa ca ne-am urcat pe bicle, am traversat repede satul Comana, si in dreptul Casei Comana deja am dat peste primele portinui de gheata. Am continuat pe drumul forestier ce intra in padure. Aici pentru unii a fost balet pe roti, pentru altii a insemnat multe cazaturi, pentru unii distractie, iar pentru altii greu. Am facut un prim popas aproape de puntea catre locuintele lacustre, unde am facut cateva fotografii si ne-am regrupat. Din pacate eu aici mi-am dat seama ca am carat aparatul foto degeaba dupa mine, acumulatorii fiind complet descarcati.

A urmat o portiune de urcare pe gheata, care pentru multi a fost cam obositoare, alegand sa impinga la biciclete in loc sa mearga pe ele, intrucat gheata amestecata cu zapada facea dificil acest lucru. Usor usor am ajuns la un alt loc frumos de popas, la busteni, unde unii si-au scos pachetelul si au mancat ceva pentru a reincarca bateriile. Pornind din nou la drum am dat peste un noroi gros si lipicios care ne-a facut pe toti sa ne orpim si sa curatam franele, cauciucurile si schimbatoarele. Tura a continuat pe asfalt amestecat cu pamant, apa si gheata, si in sfarsit am putut sa ne dezmortim un pic, prinzand ceva viteza.

Binenteles ca nu putea sa terminam tura pe asfalt asa ca am reintrat pe un drum forestier in padure, apoi pe o poteca ce mergea pe marginea unor santuri, a urmat o coborare un pic mai tehnica, datorita solului in primul rand, pentru ca final sa iesim undeva in drumul forestier pe care am intrat prima oara, si sa ajungem din nou pe asfalt in dreptul casei Comana. Aici unii s-au intors inapoi in padure pentru inca o tura, in timp ce altii au incercat sa repare o pana. In final cativa dintre noi ne-am oprit pe malul Neajlovului, intr-un restaurant sa mancam o ciorbita calda si o friptura.

Cei care au venit cu masinile au parcurs ~ 15 Km. intr-un ritm destul de lejer. A fost o plimbare frumoasa printr-o padure de basm.

Review ianuarie

După cum spuneam azi dimneaţă, în 2011 sper să fac peste 5000 de Km. cu bicicleta.

Cu toate că am început anul pe bicicletă, pe 1 ianuarie am fost la Plimbarea în grup, în ianuarie nu am reuşit să adun decât 45 de Km.

În afară de plimbarea din 1 ianuarie, care mi-a plăcut foarte mult, şi care sper să devină o tradiție, au mai fost doar două scurte ieşiri, una într+un weekend prin parcul Politehnicii, şi încă una sâmbăta asta.

Sâmbătă am fost alături de alţi 12 "nebuni" într-o scurtă plimbare prin pădurea Cernica.

La intrarea în pădurea Cernica

Pădurea ne-a aşteptat cu multă zăpadă prin care nu prea se putea pedala şi noroi îngheţat. În schimb plimbarea pe lacul îngheţat pot spune ca a fost un deliciu. M-aş întoarce iarna asta la Cernica doar pentru a mă mai plimba un pic cu bicla pe gheaţa lacului.

Andrei a realizat un montaj foto-video al plimbării noastre la Cernica: Traseu MTB BUCUREŞTI - PĂDUREA CERNICA PRIN ZĂPADĂ.

Cu toate că s-a lăsat un pic aşteptat Mircea a fost un ghid bun, el fiind la Cernica, la el acasă. Din păcate tot el a fost şi ghinionistul grupului, şi singurul care a făcut pană.

Următoarea tură va fi în februarie la Pădurea Comana.

Ce fac în 2011...

A trecut fix o lună de la ultimul articol scris, şi cum asta se întâmpla anul trecut voi incepe cu urările: la mulţi ani şi un nou mai bun, plin de realizări şi împlinirea tuturor dorinţelor. Îm primul rând v doresc multă sănătate, că fără nu putem să facem mare lucru, aşa că este cea mai importantă.

Dacă în ultimul articol treceam in revistă anul 2010, în articolul de azi voi încerca să expun ce aş vrea să realizez în cursul acestui an legat de munte şi bicicletă.

Munte

Anul trecut în afară de ieşirile cu bicla la munte, nu am avut parte de trasee montane, dar in cursul acestui an sper să fac un traseu pe care mi-l doresc de mult, respectiv creasta masivului Piatra Craiului, în rest vedem ce oportunităţi mai apar în cursul anului.
În materie de echipament vreau musai să îmi cumpăr o lanternă frontală, un izopren şi poate şi un cort. Nu ar strica nici un rucsac nou, că cel vechi este destul de muncit săracul.


Bicicletă

La capitolul ăsta îmi doresc ceva mai multe. În primul rând aş vrea să mai îmbunătăţesc bicicleta actuală, respectiv vreau să îm fac o noua roată pe faţă, pentru care deja am ales: jantă Mavic XM117 Disc, spiţe DT Swiss Champion Black, nipluri DT Swiss din aluminiu roşii, butuc Shimano Deore disc probabil (încă nu sunt foarte hotărât). Tot pe partea faţă vreau să montez frână mecanică pe disc Hayes MX2 sau MX4. Într-o etapă urmăatoare vreau să schimb toate cablurile si cămpşile de la cabluri, caseta de pinioane, lanţul şi schimbătorul spate.


Anul acesta mi-am propus să fac peste 5000 de km. cu bicicleta, ramâne de văzut în ce măsură timpul îmi va permite acest lucru.

Voi continua să mă implic în organizarea "Drumului bicicletei", dar sper că voi putea să contez în continuare pe ajutorul lui Bogdan, Ionuţ şi Gabriel.

Dacă anul trecut am participat la doar 3 concursuri de MTB, în 2011 vreau să merg la cel puţin patru concursuri. Trei dintre concursurile la care îmi doresc să particip sunt: Prima evadare, Maratonul Medieval Mediaş şi Predeal MTB Trophy. La al patrulea concurs încă mă mai gândesc, ar fi mai multe variante, dar prefer una mai aproape de casă, care să implice costuri de participare ceva mai reduse.

Voi ce v-aţi propus pentru anul acesta?