Tura de antrenament

Sâmbătă am ieşit la o tură ce a avut două obiective: să mă antrenez şi să testez noua mea dragoste.

Astfel pe la ora 9:30 m-am întâlnit cu Emil la Eroilor şi după ce am stat un pic e vorbă am pornit la drum. Am ieşit pe Antiaeriană şi ne-am îndreptat spre Bragadiru. Pe şosea am ţinut o viteză de 28-30 Km/h. Am făcut stânga la ieşirea din Bragadiru şi am pornit prin sat, apoi dreapta şi am intrat pe macadam şi apoi am continuat printr-o frumoasă pădure. La ieşirea din pădure am dat peste o stână, aici fiind şi primul loc când ne-am dat jos după biciclete pe care le-am pus între noi şi câinele de la stână care îşi făcea datoria apărând cu straşnicie mioarele. După ce l-am salutat pe baciul ce păzea turma iar el ne-a răspuns, câinele s-a potolit şi s-a întins cuminte pe jos. Ne-am oprit câteva sute de metri mai încolo unde am făcut un scurt popas.

Am pornit din nou la drum, şi în timp ce coboram pe drumul nisipos am depăşit o căruţă al cărei cal părea cam nervos. Am făcut dreapta pe podul peste Argeş iar calul împreună cu tot atelajul a început să alerge puternic după noi. Unul din cei aflaţi în căruţă a sărit şi încerca să strunească animalul, dar fără prea mult succes. Am trecut podul şi am început să urcăm cu atelajul urmărind-ne de aproape şi chiar apropiinduse de noi. Am crescut viteza ajungând la 30 Km/h cu toate că ne aflam în urcare, dar cu toate acestea calul se apropia de noi. În final văzând că nu este chip să scăpăm de el, şi că din faţă venea un alt atelaj am decis să ne oprim într-o laterală. Atelajul a trecut pe lângă noi în plină viteză. Ne-a explicat cineva că i se rupseseră hăţurile şi din această cauză nu îl mai putea struni. Ne-am continuat drumul pe marginea Argeşului, pe macadam amestecat cu balast şi nisip, ca după câţiva kilometri să îl ajungem din nou din urmă, atât calul cât şi proprietarul erau extenuaţi.

În jurul orei 11:00 am ajuns pe colina de la Argedava unde am făcut un nou popas ceva mai lung de această dată. Apoi am pornit către sat unde ne-am oprit să ne mai alimentăm, şi am plecat repede mai departe către Comana. Am traversat satele şi drumul naţional, am trecut repede pe lângă Mânăstirea Comana, ctitorită de Vlad Ţepeş şi ne-am îndreptat către pădure. Până aici putem spune că am mers foarte bine. În cei 60 de Km parcurşi având o viteză medie de 22,20 Km/h.

Prin pădure am mai redus un pic ritmul şi ne-am oprit la izvor să facem un pic popas şi să ne reuplem bidoanele cu apă. Tot aici am constatat o primă problemă la bicicleta mea. Siguranţa de la quick release se rupsese. După o tură de vreo 15 Km prin Pădurea Comana ne-am reîntors în sat, unde ne-am aprovizionat cu banane şi alte meride şi ne-am îndreptat către mânăstire. Am făcut un popas în spatele mânăstirii, unde ne-am odihnit mai mult, am mâncat, ne-am hidratat şi ne-am bucurat de primele raze de soare, până aici tot drumul fiind înnorat. Pe traseu ne-am întâlnit şi cu alţi biciclişti pe care i-am salutat din şa.

Când ne-am urcat din nou în şa, kilometrii deja îşi spuneau cuvântul, aşa că drumul de întoarcere a fost ceva mai greu, trebuind să luptăm nu doar cu vântul ce ne bătea din faţă ci şi cu durerile la nivelul şezutului, iar eu cu o durere puternică la genunchi.

M-am despărţit de Emil la Eroii Revoluţiei şi m-am îndreptat către casă.

În total am parcurs 110 Km cu o viteză medie de 19,3 Km/h şi o viteză maximă de 44 Km/h.

În căutarea cetăţii Argedava

Plănuiam această ieşire de anul trecut, dar a trebuit să aştept vremea frumoasă. Dealtfel evenimentul l-am creat încă din luna februarie, dar am amânat de două ori această ieşire datorită vremii neprielnice.

Pentru această sâmbătă prognoza suna promiţător: 15-18 grade C fără vânt. Recunosc că eram un pic sceptic, considerând că miercuri încă era foarte frig in Bucureşti. Ei bine, a fost atât de cald încăt mulţi participanţi au mers în pantaloni scurţi şi tricou.

Harta iniţială:

Bike route 820565 - powered by Bikemap
 

La start, lângă statuia Eroilor Sanitari

Ne-am adunat dimineaţă în parcul Eroilor, şi apoi am pornit frumos încolonaţi către ieşirea spre Bragadiru. Ne-am înşirat pe câţiva kilometri, diferenţa nivelului de pregătire fiind clar vizibilă, dar asta nu ne-a împiedicat să ne simţim bine. Ne-am regrupat de câteva ori pe traseu şi am pornit mai departe.

În satul Bulgaru ne-am încurcat niţel, şi cei mai rapizi au făcut kilometri buni în plus, în timp ce alergam să îi întorc pe drumul cel bun. De aici, o vreme ne-a fost ghid Albert, care cunoscând zona ne-a condus printr-o pădure superbă. Dacă până aici am avut parte doar de asfalt şi macadam, aici am dat peste petice de zăpadă pe aleile din pădure, apoi a urmat pamânt, pământ moale, un pic de noroi, iarba uscată care se lipea pe roţile deja incărcate cu noroi. Ne-am regrupat un pic, ne-am orientat, şi în curând am ieşit pe un drum de balastieră pe marginea Argeşului, pe care l-am traversat pe un pod făcut dintr-un fel de dale de la terasamentul de tramvai. Am trecut printr-o balastieră, unde ne-au alergat câinii, apoi am făcut un popas mai lung. Bineînţeles că socoteala de acasă nu se potriveşte întodeauna cu cea din balastieră, şi aici ne-am împărţit în două cete. Unii au pornit către barajul de la Mihăileşti şi au făcut un ocol pe acolo, în timp ce restul au făcut cale întoarsă un pic, şi am reuşit să găsim drumul către colina Argedavei.

Bicicliştii au cucerit Argedava

Aici am făcut un popas de o oră şi parcă nu se mai terminau bicicliştii de sosit. Aici m-am gândit să fac o numărătoare a celor prezenţi. WOW! Ce înseamnă un pic de căldură... 55 de biciclişti stăteau împreună pe colina fostei cetăţi a lui Burebista.

Ruinele din păcate nu pot fi văzute, fiind acoperite de pământ. Cu toate acestea se pot vedea urme ale zidurilor acoperite de pământ.

După ce am făcut un popas de ~ o oră un mic grup s-a hotărât să pornească spre casă. La scurt timp s-a pus în mişcare şi al doilea grup. Asta a fost partea care nu prea mi-a plăcut, faptul că ne-am împărţit în grupuri şi grupuleţe. Unii erau grăbţi să ajungă acasă, alţii au considerat că au stat suficient, alţii au preferat să mai stea la o bere. Chiar şi acest trei grupuri s-au împărţit în altele mai mici pe drum, unii fiind mai rapizi. Prin urmare, eu plecând cu grupul doi am prins din urmă o mică parte a primului grup. Hai să încercăm pe viitor să fim ceva mai uniţi, plecăm împreună, ne întoarcem împreună. Cei mai rapizi trebuie să îi aştepte şi pe cei ce încă sunt la început, până la urmă toţi am fost cândva la început, şi toţi am avut nevoie de sprijin.

În final ce mai rămăsese din grupul nostru a făcut un ultim popas de regrupare şi odihnă înainte de intrarea în oraş.

Am mâncat, ne-am hidratat, şi am pornit din nou către oraş.

Am intrat pe Şos. Giurgiului şi la Eroii Revoluţiei ne-am luat la revedere şi ne-am îndreptat către casă.

Din păcate mi-am uitat ciclometrul acasă, aşa că nu pot spune decât ca per total eu am parcurs aproximativ ~ 65 Km.

A fost o zi superbă, alături de prieteni vechi şi prieteni  noi, ce împărtăşesc aceaşi pasiune pentru bicicletă ca şi mine.

Vă mulţumesc că aţi venit şi sper că v-aţi simţit şi voi la fel de bine ca mine. Aştept părerile voastre, sau sugestiile pentru viitoarele ieşiri.

Update:
Distanţa parcursă ~ 73 Km.
Viteza medie ~ 15,77 Km/h
Statistici oferite de Andrei Vokurek. Mulţumesc!

P.S.: Am inscris o fotografie de la eveniment in concursul foto de pe freerider.ro, daca va place va rog sa o votati!


Multumesc!