Tura prin Cernica

Nu mai iesisem cu bicicleta din oras de la Prima Evadare, asa ca sambata trecuta m-am decis sa particip la tura prin Cernica organizata de Cristi. Ajuns deja la a VIII-a editie, oferea un traseu frumos de ~ 40 Km prin padurea Cernica.

Dupa ce m-am chinuit cu sa schimb cauciucurile cu vreo doua zile inainte, dupa multe pene, doua camere noi, sambata dimineata am pornit la drum. Ah am uitat sa spun ca am facut si o mica revizie joi, baietii de la Bicishop mi-au schimbat placutele de frana pe fata, uleiul, indreptat discurile de frana si reglat bicicleta.

M-am intalnit cu Mihai aproape de mine si am mers impreuna pana pe Cal. Calarasi unde l-am asteptat si pe Andrei, si ne-am indreptat toti trei catre intrarea in parcul Pantelimon. Acolo ne-am intalnit cu restul grupului, si am pornit catre padure. In total am fost noua baieti care am participat la aceasta tura, iar eu cred ca am fost cel mai lent dintre ei. Lipsa de anrenament facandu-se simtita inca de la inceput prin dureri la partea dorsala.

Vremea a fost superba, numai buna de pedalat, iar traseul perfect uscat, astfel ca ne-am umplut repede de praf. In Branesti am facut un popas mai mare, unde am mancat si ne-am odihnit un pic.

Spre final, am inceput sa "simt" si genunchiul drept, care imi indica ca nu s-a vindecat singur de la mama natura. Am mai facut un popas la fantana din curtea Manastirii Cernica si am pornit catre Bucuresti.

Binenteles ca nu puteam sa termin altfel decat cu o noua pana facuta chiar la intrarea in oras.

In total am parcurs ~ 75 Km. pe bicicleta, si lansand la o parte durerile de fund si genunchi, si penele, m-am simtit extraordinar.

Multumesc de invitatie lui Cristi si astept invitatia la urmatoarea editie.

Iarna la Comana

In urma cu o saptamana, sambata 12 februarie, am iesit la o plimbare cu bicicletele in padurea Comana. Anul trecut am mers de doua ori la Comana, prima data am fost la sfarsit de mai si a doua oara in vara. Am zis sa vedem cum este si iarna prin padurea Comana si uite asa ne-am hotarat sa mergem intr-o plimbare acolo. Ne-am intalnit la manastirea Comana, unde unii au venit cu masinile iar altii direct pe biciclete. Din pacate Emilian a descoperit ca bicicleta sa avea nevoie de o revizie, si din pacate nu a putut sa pedaleze alaturi de noi, asa ca s-a hotarat sa alerge pe langa noi.

Asa ca ne-am urcat pe bicle, am traversat repede satul Comana, si in dreptul Casei Comana deja am dat peste primele portinui de gheata. Am continuat pe drumul forestier ce intra in padure. Aici pentru unii a fost balet pe roti, pentru altii a insemnat multe cazaturi, pentru unii distractie, iar pentru altii greu. Am facut un prim popas aproape de puntea catre locuintele lacustre, unde am facut cateva fotografii si ne-am regrupat. Din pacate eu aici mi-am dat seama ca am carat aparatul foto degeaba dupa mine, acumulatorii fiind complet descarcati.

A urmat o portiune de urcare pe gheata, care pentru multi a fost cam obositoare, alegand sa impinga la biciclete in loc sa mearga pe ele, intrucat gheata amestecata cu zapada facea dificil acest lucru. Usor usor am ajuns la un alt loc frumos de popas, la busteni, unde unii si-au scos pachetelul si au mancat ceva pentru a reincarca bateriile. Pornind din nou la drum am dat peste un noroi gros si lipicios care ne-a facut pe toti sa ne orpim si sa curatam franele, cauciucurile si schimbatoarele. Tura a continuat pe asfalt amestecat cu pamant, apa si gheata, si in sfarsit am putut sa ne dezmortim un pic, prinzand ceva viteza.

Binenteles ca nu putea sa terminam tura pe asfalt asa ca am reintrat pe un drum forestier in padure, apoi pe o poteca ce mergea pe marginea unor santuri, a urmat o coborare un pic mai tehnica, datorita solului in primul rand, pentru ca final sa iesim undeva in drumul forestier pe care am intrat prima oara, si sa ajungem din nou pe asfalt in dreptul casei Comana. Aici unii s-au intors inapoi in padure pentru inca o tura, in timp ce altii au incercat sa repare o pana. In final cativa dintre noi ne-am oprit pe malul Neajlovului, intr-un restaurant sa mancam o ciorbita calda si o friptura.

Cei care au venit cu masinile au parcurs ~ 15 Km. intr-un ritm destul de lejer. A fost o plimbare frumoasa printr-o padure de basm.

Surmont MTB Challenge

In asteptarea startului

Duminica trecuta, pe 18 iulie am participat la acest concurs de MTB XC. Sambata Andrei impreuna cu Flori, au fost in Azuga si au ridicat numerele de concurs, Andrei - 329, si eu 330. Duminica dimineata, ne-am prezentat in zona de start, la baza partiei de schi Cazacu. Parcarea intesata de masini, biciclete si multa lume ce astepta cu interes concursul, organizat de Surmont impreuna cu Primaria Azuga. Astfel aveai de ales intre doua trasee, unul principal "Ritivoi-Garbova" cu o lungime de aproape 40 de km, si o diferenta de nivel de ~1300 m, si unul scurt, "Azuga-Limbasel" cu o distanta de aproape 25 de km si o diferenta de nivel de ~500 m. Pe la ora 11:30, lumea a inceput sa se alinieze la start, ce era programt pentru ora 12:00.

Din pacate startul a fost amanat pana in jurul orei 12:30, cand, in sunet de vuvuzele am pornit pe drumul forestier. Traseul foarte pitoresc, serpuieste si urca usor prin padure pe Valea Azuga, pana aproape de Susai (Predeal), ajungand pana la altitudinea de 1340 m. Personal am fost dat un pic peste cap de faptul ca nu prea am reusit sa apreciez distanta parcursa, la un moment dat am incetinit destul de mult, crezand ca am parcurs doar vreo 3-4 km. Intreband pe unul dintre ceilalti participanti (caruia vreau sa ii si multumesc cu aceasta ocazie) am aflat ca parcursesem aproximativ 9 km. Imbarbat de faptul ca mai aveam doar 3 km pana la primul si singurul punct de realimentare, am inceput din nou sa pedalez mai cu spor, pana la bifurcatia celor doua trasee, unde credeam ca se afla punctul de realimentare. Cel putin, conform hartilor oferite de organizator, asa reiesea. Apoi am mai impins bicicleta inca vreo 3-400 de metri pana la punctul de realimentare. Am facut plinul cu apa, am luat o banana si un pic de glucoza, si am pornit mai departe. Dupa o bucata de cativa kilometri (dupa spusele unor "organizatori" 3-4 km), de push-bike, a inceput coborarea.

Coborarea foarte rapida, superba, presarata cu apa si noroi pe alocuri, si cateva saritori de beton (mici poduri). A fost partea mea preferata, si bucata pe care probabil am recuperat mare parte din ce pierdusem la urcare. Viteza de coborare nu pot decat sa o aproximez undeva intre 40-50 km/h.

Sprint final

La final ma asteptau Raluca, Ruxandra si mama ei. Lasand la o parte "lipsurile" din organizare, a fost o duminica excelenta petrecuta alaturi de prieteni in frumoasa statiunea Azuga. La final am terminat cursa pe locul 56 cu timpul de 1:52:56, in timp ce Andrei ce merita toate felicitarile a terminat cursa pe locul 39 la categoria sa, cu timpul de 1:30:40.

Asteptam cu interes urmatoarea cursa. Pentru mine sper ca urmatoarea va fi Arges Summer Race, in parcul Trivale din Pitesti.

Cu Bici la Comana

Am vrut sa ne plimbam cu bicicletele in Parcul National Comana, si in ciuda faptului ca multi erau sceptici in privinta vremii, fiind amenintati de posibilitatea ploilor, ne-am hotarat sa mergem sa dam o raita.

Asa ca ieri am pornit catre Comana. Dupa ce am reusit sa ne adunam toti la un loc, am tras masinile la umbra, si am pornit la drum. Dupa ce am platit taxa de 2 lei, am pornit pe drumul de macadam prin padure.

La inceput incercam sa gasim un ritm comun, mai oprindu-ne pentru a ne astepta reciproc. Padurea pare desprinsa din poveste, avand un aer misterios.

La prima bifurcatie ne-am hotarat sa ne impartim in doua cete, unii urmand sa mearga ceva mai fata, restul ramanand un pic in urma noastra.

Am ajuns in dreptul locuintelor lacustre, unde spre dezamagirea noastra, atmosfera era stricata, de cativa oameni cu gratare si manele. Dar nefiind intimidati am legat bicicletele si am pornit in cautarea locuintelor lacustre. Drumul pe puntile neintretinute prin stufaris, este foarte frumos, dar din pacate din locuintele lacustre nu au mai ramas decat niste ruine.

Am pornit din nou la drum, si dupa ce am urcat o panta ce serpuia prin padure, am intalnit alte dovezi ca oamenii nu se impaca bine cu natura. Intai un morman de moloz de la constructii, lasat in mijlocul drumului, apoi un alt loc plin de excedentul de gunoi lasat de unii turisti. In fine am gasit un loc de popas, unde i-am asteptat pe cei ramasi in urma, si unde ne-am intalnit cu Raluca si Cristina, ele fiind cele doua exploratoare ce se deplasau prin forta propriilor picioare. Hmm, da stiu si noi foloseam forta picioarele, dar noi eram ajutati si de rotile bicicletelor, spre deosebire de ele.

Am pornit din nou la drum, prin luminis, padure, iesind la un drum asfaltat, dar foarte stricat, numai bun pentru MTB. Am iesit din padure, am intrat in sat, apoi iar padure, apoi un lan de grau. Am mers cativa kilometrii pe drumul de caruta croit prin lanul de porumb, ca in final sa iesim intr-un alt drum de macadam, ce ne-a adus inapoi in Comana. Dupa o coborare in viteza, acest macadam, am facut pana la roata dupa spate.

Una peste alta a fosta o iesire frumoasa, in aer liber. O asteptam cu interes pe urmatoarea.

Las fotografiile sa vorbeasca:

Cu Bici la Comana

P.S.: Astept si descrierile celorlati, precum si pozele lor.

Share
|