duminică, 30 mai 2010

Cu Bici la Comana

Am vrut sa ne plimbam cu bicicletele in Parcul National Comana, si in ciuda faptului ca multi erau sceptici in privinta vremii, fiind amenintati de posibilitatea ploilor, ne-am hotarat sa mergem sa dam o raita.
Asa ca ieri am pornit catre Comana. Dupa ce am reusit sa ne adunam toti la un loc, am tras masinile la umbra, si am pornit la drum. Dupa ce am platit taxa de 2 lei, am pornit pe drumul de macadam prin padure.

La inceput incercam sa gasim un ritm comun, mai oprindu-ne pentru a ne astepta reciproc. Padurea pare desprinsa din poveste, avand un aer misterios.


La prima bifurcatie ne-am hotarat sa ne impartim in doua cete, unii urmand sa mearga ceva mai fata, restul ramanand un pic in urma noastra.

Am ajuns in dreptul locuintelor lacustre, unde spre dezamagirea noastra, atmosfera era stricata, de cativa oameni cu gratare si manele. Dar nefiind intimidati am legat bicicletele si am pornit in cautarea locuintelor lacustre. Drumul pe puntile neintretinute prin stufaris, este foarte frumos, dar din pacate din locuintele lacustre nu au mai ramas decat niste ruine.


Am pornit din nou la drum, si dupa ce am urcat o panta ce serpuia prin padure, am intalnit alte dovezi ca oamenii nu se impaca bine cu natura. Intai un morman de moloz de la constructii, lasat in mijlocul drumului, apoi un alt loc plin de excedentul de gunoi lasat de unii turisti. In fine am gasit un loc de popas, unde i-am asteptat pe cei ramasi in urma, si unde ne-am intalnit cu Raluca si Cristina, ele fiind cele doua exploratoare ce se deplasau prin forta propriilor picioare. Hmm, da stiu si noi foloseam forta picioarele, dar noi eram ajutati si de rotile bicicletelor, spre deosebire de ele.
Am pornit din nou la drum, prin luminis, padure, iesind la un drum asfaltat, dar foarte stricat, numai bun pentru MTB. Am iesit din padure, am intrat in sat, apoi iar padure, apoi un lan de grau. Am mers cativa kilometrii pe drumul de caruta croit prin lanul de porumb, ca in final sa iesim intr-un alt drum de macadam, ce ne-a adus inapoi in Comana. Dupa o coborare in viteza, acest macadam, am facut pana la roata dupa spate.

Una peste alta a fosta o iesire frumoasa, in aer liber. O asteptam cu interes pe urmatoarea.

Las fotografiile sa vorbeasca:

Cu Bici la Comana


P.S.: Astept si descrierile celorlati, precum si pozele lor.




joi, 27 mai 2010

Prima evadare 2010

Pe 9 mai, de ziua Europei, am luat parte la primul meu concurs de ciclism cross country. Concursul a avut loc intre Bucuresti si Snagov prin păduri și drumuri de țară pe o distanță de aproximativ 55 de km.

Bicicleta a fost pregatita de cu o seara inainte, am pus numerele de concurs, am avut numarul 1404, am prin pompa, am prins gentuta de sa, care continea cele trebuincioase, camera de rezerva, imbusuri si leviere. Dimineata, am pus bicicleta in masina si m-am indreptat catre zona de start, in Baneasa, in fata Academiei de politie, unde in final s-au strans circa 1300 de biciclisti, in ciuda norilor amenintatori. Aici m-am intalnit cu Vici, si cu Tudor. Alaturi de Tudor am asteptat plini de nerabdare startul maratonului.

Imediat dupa ce am luat startul, au inceput sa cada si primii stropi de ploaie. Intrucat eram pozitionati pe la jumatatea plutonului, am fost un pic incetiniti de ambuteiajele create in padure. Totul decurgea bine, pana in momentul in care am ajuns in spatele aeroportului Otopeni, unde unde cu vreo 2 km, inainte de CP5 (km. 14.5) urechea de la schimbatorul meu spate a cedat. (Pentru cei interesati de aspecte tehnice mentionez ca schimbatorul este un Shimano Alivio). Am impins bicicleta pana la CP5, unde am dat jos schimbatorul si cu ajutorul altor concurenti ce au intalnit aceeasi problema, am reusit sa scurtez lantul si sa il pun direct pe unul dintre pinioane. Astfel dupa ce am stat la CP5 aproximativ 1 ora, sau mai mult, incercand sa fac aceasta "reparatie" dar ajutandu-i si pe altii sa faca acelasi lucru, am pornit din nou la drum, in speranta ca voi reusi sa termin traseul. Din pacate dupa aproximativ 3 km. lantul a cedat, si am fost nevoit sa ma intorc din drum. In final am ajuns la zona de finish, cu ajutorul unei dube, a organizatorilor, ce a venit in ajutorul nostru de la Palatul Ghica, pentru ca apoi sa fim transferati cu un autobuz RATB. Tudor a terminat al 453-lea la general, iar Vici al 711-lea. Felicitari si lor si tuturor participantilor, dar mai ales organizatorilor.