Iar a trecut prea mult timp de cand nu am mai scris nimic pe blog, si tot ma intreaba lumea daca am mai iesit cu bicla... daca se pune praful pe ea, in timp ce altii vad pozele pe facebook si ma intreaba daca am bicla noua.
Ei bine am mai iesit cu bicla, dar nu am mai apucat sa scriu aici.
Pe 20 noiembrie, am revenit la Cernica la insistentele lui Catalin. Astfel am pus dimineata bicicletele pe masina si ne-am indrepatat spre Manastirea Cernica. In ziua respectiva padurea a fost plina de biciclisti, cu toate ca noi nu am intalnit decat vreo 3. Dar stiam ca mai sunt inca vreo 3-4 grupuri in padure. Asadar ne-am plimbat prin padure intr-o zi de frumoasa de toamana, dar cam rece (erau vreo 4 grade). Ce mi-a placut a fost ca ne-am sincronizat destul de bine din punctul meu de vedere, fara pauze prea lungi doar scurte opriri de hidratare. Tot invartindu-ne prin padure am reusit sa ne si ratacim, si probabil din cauza ca ne-am indepartat destul de mult de zona manastirii, nici nu am reusit sa ne intalnim cu celelalte grupuri. Padurea arata superb, am mers pe poteci acoperite de frunze si ace de brad, m-am umplut de chiciura scuturata de cracile pe care le loveam, iar mirosul padurii era imbatator. Am facut ~ 55 km prin padure pana sa revenim la masina, unde ne astepta ceaiul facut de Ruxandra (yum).
Duminica urmatoare (pe 27) am mers la Comana, de data asta ne-a insotit si Ruxandra. A fost ceva mai cald si m-am simtit extraordinar. Am lasat masina la Manastirea Comana si am pornit prin sat catre padure. Am avut parte din nou de un peisaj de toamna superb, auriul toamnei fiind prezent in jurul nostru. Ce nu mi-a placut sunt noile dale aparute pe unele alei... Am parcurs ~ 20 km. in acest decor mirific.
Si pentru ca in ambele ture nu am gasit decat poteci uscate, si pentru ca vremea parea sa tina cu noi, sambata asta am fost la plimbare in padurea Ciolpani. In aceasi echipa: Ruxandra, Catalin si cu mine, ne-am indreptat catre Manastirea Tiganesti. Am lasat masina acolo, si am urmat indicatiile unor localnici, pornind catre lacul din spatele manastirii, unde am si gasit ceva noroi. Apoi drumul nostru a continuat peste un camp, poteca infundandu-se la un moment dat in brazda campului. Greu sa pedalezi pe un astfel de teren, parca e mai rau decat prin noroi. Am gasit o poteca care ne-a purtat catre padure. O padure salbatica, si lipsita de picior de om. Dupa ce ne-am luptat cu poteca ingusta si plina de pomi si craci cazute, am iesit intr-un final intr-un camp cu iarba uscata culcata la pamant probabil de mistreti. Peisajul pare desprins din cartile lui Sadoveanu, lacul... pomii... iarba... WOW! Am iesit din acel camp, pe un drum ce parea sa urmeze niste vechi stalpi de telegraf (probabil erau de energie electrica), apoi stanga pe un alt drum, iesind in final la intersectie, unde ne asteptam o veche bancuta din lemn. Dupa cate fotografii si un scurt popas am pornit in stanga inapoi catre lac, ca sa iesim la o bariera unde ne-a intampinat un jandarm, ce ne-a indicat sa facem cale intoarsa. Dupa indicatorul RAPPS Scrovistea, am dedus ca trebuie sa fie unul din fostele domenii de vanatoare, dupa vremea rapusului. Asa ca am facut cale intoarsa si am pornit din nou pe marginea lacului, prin maracini si trandifiri, ca in final sa iesim intr-o sosea. Dupa un scurt popas, am observat ca trandafirii mi-au venit de hac, si aveam pana pe spate. Am pus un petic cu ajutorul lui Catalin si am pornit inapoi spre masina, iesind in DN, si indreptandu-ne din nou catre Ciolpani. Aici cred ca am facut ~ 30 km.
Fotografii de la Ciolpani in albumul Ruxandrei: O nouă tură cu bidiviii...la Ciolpani
Se afișează postările cu eticheta MTB. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta MTB. Afișați toate postările
marți, 13 decembrie 2011
marți, 17 mai 2011
Prima evadare 2011
Anul trecut participam pentru prima data la un concurs de MTB, si ce alt concurs puteam sa aleg pentru inceput decat Prima evadare. Ghinionul a facut ca fix in ziua concursului sa ploua, iar lipsa mea de experienta si-a spus cuvantul, nereusind sa termin acel concurs datorita unei defectiuni tehnice.
Anul acesta am hotarat sa revin la acest concurs indeferent de situatie, dar de data aceasta aveam o bicicleta noua.
Prin luna martie m-am hotarat sa incep antrenamentul pentru sezonul ce urma, asa ca impreauna cu Emil am facut o tura de antrenament, in urma careia am ramas cu o durere la genunchiul drept. Tot prin martie am iesit si la Drumul bicicletei 18, iar in drum spre casa am cazut pe acelasi genunchi drept. Una peste alta genunchiul meu nu prea vroia sa isi revina. Cu toate ca am mai iesit la cateva plimbari prin oras, la final ramaneam cu o durere neplacuta undeva mai jos de rotula de fiecare data cand indoiam genunchiul si cu senzatia ca ceva se rupe. Si uite asa s-a dus programul meu de antrenament pe apa sambetei. Cu toate acestea eram hotarat sa particip la Prima Evadare, asa ca decizia a fost sa nu merg la doctor decat dupa ce participam la acest concurs, temandu-ma ca in caz contrar recomandarea va fi sa stau cuminte acasa. M-am uns cu toate alifiile si antiinflamatoarele, de la Ketonal, la crema de galbenele, la geluri si spray-uri cu Arnica. Si uite ca a venit ziua concursului.
Pregatirea
Dupa ce a plouat toata saptamana toata lumea se astepta ca traseul sa fie impracticabil. M-am dat din nou cu spray in dimineata concursului, mi-am pregatit gentuta de sa, ce continea o camera, setul de imbusuri, si levierele, am pus pompa in buzunarul tricoului alaturi de 4 geluri HIGH5, 3 plicuri de praf HIGH5 si 3 batoane de la Decathlon. Mi-am pregatit costumul si tricoul, pelerina de ploaie, casca, manusile si ochelarii, am pus bicla pe masina si m-am indreptat catre Baneasa. Cerul era un pic innorat dar nu ploua. Am avut grija sa las o punga cu haine uscate la Catalin si Ruxandra, ca sa am cu ce sa ma schimb la finish. Am socializat un pic, am pedalat un pic, m-am dezmortit, m-am intins, si m-am pregatit de start.
Concursul in sine
Startul a fost dat de chiar primaul capitalei Dl. Oprescu... 5, 4, 3, 2, 1... si au mai durat ~ 10 secunde pana cand cei din fata mea s-au pus in miscare. Am pornit hotarat pe portiunea de asfalat din fata academiei de politie, si am depasit repede cativa oameni, stanga in padure, unde am reusit sa mai depasesc cativa, totul mergea ca pe roti, traseul era chiar foarte bun, termperatura ideala.Si uite ca apar primele balti si primii care se opresc pentru a le ocoli, si prima balta pe care am luat-o in plin. Imediat am simtit valul de apa pe saua bicicletei, dar ma incalzisem asa ca nu mai conta, pedalam constant, scopul era sa ajung macar cu bicla intreaga pana la CP5 (unde cu un an in urma abandonasem fortat). Mai depaseam, mai eram depasit... Genunchiul a inceput sa ma jeneze un pic dar asta nu era motiv sa incetinesc, asa ca am continuat, am ajuns la centura, si aici incercand sa ridic un pic viteza am resimtit ceva mai tare durerea din genunchi. Am reintrat pe camp, si de aici noroiul se intindea cat vedeai cu ochii. Normal ca am ales un portiune cu iarba, care cu toate ca facea pedalatul mai greu, iti permitea sa stai in sa fara probleme, am trecut si de stana, si am dat peste alte noroaie mai mari. Aproape de aeroport era o portiune unde se oprisera foarte multi sa curete biclele, si cum noroiul lipicios imi dadea de furca, am hotarat sa iau bicla in spate cateva sute de metri. Dupa ce am trecut de portiunea respectiva am urcat repede in sa si am continuat catre obiectivul meu, am intrat pe drumul de macadam din spatele aeroportului, unde am reusit sa prind ceva viteza.
CP5 sau Km15 care cu un an in urma facuse multe ravagii parea foarte aproape. Stiam ca acolo, printre voluntari se afla Catalin si Ruxandara, si vroiam sa fac primul popas, alaturi de ei, sa beau un pic de apa, sa mananc un baton si abea apoi sa pornesc mai departe. Si uite ca in zare se vedea CP5, si soseaua. Ma apropiam rapid de oamenii aflati aici (voluntari, fotografi, oameni care venisera sa sustina participantii la concurs, etc.) Ajuns in raza vizuala am auzit-o pe Ruxandra: "Uite-l! Bravo! Hai hai hai!" Apoi l-am auzit pe Catalin, si apoi aveam impresia ca toata lumea ma aclama, ma simteam ca unul dintre favoritii la castigarea unei etape din turul Frantei, si am inceput sa sprintez ca un nebun, am trecut in plina viteza prin punctul de control imbatat de faptul ca am reusit sa depasesc locul in care cu un an in urma eram fortat sa abandonez, si de cei ce strigau dupa margine, si am intrat pe soseaua uda, unde am continuat sa accelerez. Aici cred ca am reusit sa ating cea mai mare viteza, ~ 25km/h.
Dupa dupa ~ 1 Km, durerea din genunchi mi-a adus aminte ca mai am mult pana la finish, asa ca am redus un pic viteza, am inghitit un gel din mers, am baut un pic de apa, am mancat un baton, si iar apa, apoi am accelerat din nou. In final am ajuns la primul punct de alimentare din curtea Palatului Ghica. Mi se parea incredibil! Am baut un pahar de energizant, am mancat o banana, si un alt concurent mi-a atras atentia asupra faptului ca lantul meu si caseta de pinioane erau inca foarte curate. Multumita uleiului ceramic de la Finish Line. Intrucat nu prea mai aveam foarte mult din el am hotarat sa folosesc uleiul pus la dispozitie de organizatori Cyclon Wet. Am uns lantul, am umplut bidoanele, am multumit voluntarilor care s-au comportat admirabil (ajutau pe toata lumea, ofereau bautura, mancare, etc.) si am pornit mai departe, M-am poticnit un pic pe pietrisul din spatele palatului si am coborat printre pomi ajungand in final pe malul lacului, unde aproape toata lumea impingea la bicle. Eh de aici, am inceput distractia... mai impingeam, mai o caram, mai pedalam.
De aici aminitirile mele nu mai au o ordine cronologica, poate si datorita faptului ca nu am scris imediat acest articol, dar mai ales datorita faptului ca de aici pot spune ca am inceput lupta. Lupta cu noroiul si cu genunchiul. Vremea a alternat, ba ploua, ba batea vantul, iar ploua, se mai oprea, parea ca se insenineaza, dar urma ploaie cu grindina. Am ajuns in al doilea punct de alimentare, unde iar am vazut fetele vesele ale voluntarilor de la Prima Evadare, dornici sa ajute. Cu chiu cu vai am ajuns si in punctul de alimentare trei, dar de aici, pot spune ca nu mai aveam nici o notiune a timpului, ma uitam la toti cei care treceau pe langa mine, multi pe care nici nu ii vazusem pana in acel moment, si mi se parea ca stau pe loc, stiam doar ca vroiam sa ajung la finish, oricum si la orice ora. Apropo uleiul de la organizatori nu m-a ajutat prea mult... dupa cativa kilometri lantul meu era incarcat de noroi.
Cu ~ 5 km inainte de finish, mirosul intens de leurda (sper sa nu il mai simt prea curand), precum si foamea mi-au pus capac, si efectiv mi s-au inmuiat picioarele, dupa inca o pauza lunga, am reusit sa continui. Numaram in gand secundele de pedalare, si incercam sa imi impun sa stau cat mai mult in sa.
In final am reusit sa termin cu timpul de 8:18:11 pe locul 493 in clasamentul general din 571 care au ajuns la finish, si pe locul 192 la categoria mea de varsta. Nu este un rezultat demn de remarcat, dar sunt fericit ca am reusit sa termin.
Organizarea concursului a fost impecabila, si cu toate ca sunt eu mai carcotas in general, chiar nu am reusit sa gasesc nimic care sa ma nemultumeasca la acest concurs. Voluntarii au fost extraordinari, si cred ca ei merita cele mai multe laude, intrucat au stat pe traseu, si au incurajat si zambit pana si ultimului concurent, indurand aceleasi conditii ca si participantii la concurs.
Pentru mai multe informatii va recomand sa intrati pe www.primaevadare.ro
Pentru mai multe informatii va recomand sa intrati pe www.primaevadare.ro
duminică, 10 aprilie 2011
Ce mai fac
Ce mai fac eu? Păi între planurile de renovare a apartamentului, plimbări la expoziţii, lucrul la diferite bloguri şi site-uri, îmi fac timp să mai mai ocup şi de bicicletă, aşa că mă gandesc la următoarea ediţie a Drumului Bicicletei, ce va avea loc joia viitoare, şi în acelşi timp m-am gândit să vă pregătesc, nu una, ci două ture pentru weekendul următor. Aşa că pentru sâmbătă am pregătit îmrepună cu Adi Murariu o tură Spre Pădurea Ciolpani. Plecarea va fi la ora 9:30 din parcul Gării de Nord din Bucureşti.
Despre tura de duminica viitoare nu vă voi spune încă foarte multe, decât că azi am fost pe traseu, şi va avea ~ 30 Km şi asfaltul va alterna cu drumurile de macadam, piatră sau pământ, astfel încât să avem parte de toate tipurile de teren. Traseul va fi unul destinat celor mai puţin iniţiaţi.
Aşadar ne vedem joi la a XIX-a ediţie a Drumului Bicicletei, pe la ora 19:00, apoi ne vedem sâmbătă, şi din nou duminică.
Lanț întins!
Despre tura de duminica viitoare nu vă voi spune încă foarte multe, decât că azi am fost pe traseu, şi va avea ~ 30 Km şi asfaltul va alterna cu drumurile de macadam, piatră sau pământ, astfel încât să avem parte de toate tipurile de teren. Traseul va fi unul destinat celor mai puţin iniţiaţi.
Aşadar ne vedem joi la a XIX-a ediţie a Drumului Bicicletei, pe la ora 19:00, apoi ne vedem sâmbătă, şi din nou duminică.
Lanț întins!
luni, 4 aprilie 2011
Tura de antrenament
Sâmbătă am ieşit la o tură ce a avut două obiective: să mă antrenez şi să testez noua mea dragoste.
Astfel pe la ora 9:30 m-am întâlnit cu Emil la Eroilor şi după ce am stat un pic e vorbă am pornit la drum. Am ieşit pe Antiaeriană şi ne-am îndreptat spre Bragadiru. Pe şosea am ţinut o viteză de 28-30 Km/h. Am făcut stânga la ieşirea din Bragadiru şi am pornit prin sat, apoi dreapta şi am intrat pe macadam şi apoi am continuat printr-o frumoasă pădure. La ieşirea din pădure am dat peste o stână, aici fiind şi primul loc când ne-am dat jos după biciclete pe care le-am pus între noi şi câinele de la stână care îşi făcea datoria apărând cu straşnicie mioarele. După ce l-am salutat pe baciul ce păzea turma iar el ne-a răspuns, câinele s-a potolit şi s-a întins cuminte pe jos. Ne-am oprit câteva sute de metri mai încolo unde am făcut un scurt popas.
Am pornit din nou la drum, şi în timp ce coboram pe drumul nisipos am depăşit o căruţă al cărei cal părea cam nervos. Am făcut dreapta pe podul peste Argeş iar calul împreună cu tot atelajul a început să alerge puternic după noi. Unul din cei aflaţi în căruţă a sărit şi încerca să strunească animalul, dar fără prea mult succes. Am trecut podul şi am început să urcăm cu atelajul urmărind-ne de aproape şi chiar apropiinduse de noi. Am crescut viteza ajungând la 30 Km/h cu toate că ne aflam în urcare, dar cu toate acestea calul se apropia de noi. În final văzând că nu este chip să scăpăm de el, şi că din faţă venea un alt atelaj am decis să ne oprim într-o laterală. Atelajul a trecut pe lângă noi în plină viteză. Ne-a explicat cineva că i se rupseseră hăţurile şi din această cauză nu îl mai putea struni. Ne-am continuat drumul pe marginea Argeşului, pe macadam amestecat cu balast şi nisip, ca după câţiva kilometri să îl ajungem din nou din urmă, atât calul cât şi proprietarul erau extenuaţi.
În jurul orei 11:00 am ajuns pe colina de la Argedava unde am făcut un nou popas ceva mai lung de această dată. Apoi am pornit către sat unde ne-am oprit să ne mai alimentăm, şi am plecat repede mai departe către Comana. Am traversat satele şi drumul naţional, am trecut repede pe lângă Mânăstirea Comana, ctitorită de Vlad Ţepeş şi ne-am îndreptat către pădure. Până aici putem spune că am mers foarte bine. În cei 60 de Km parcurşi având o viteză medie de 22,20 Km/h.
Prin pădure am mai redus un pic ritmul şi ne-am oprit la izvor să facem un pic popas şi să ne reuplem bidoanele cu apă. Tot aici am constatat o primă problemă la bicicleta mea. Siguranţa de la quick release se rupsese. După o tură de vreo 15 Km prin Pădurea Comana ne-am reîntors în sat, unde ne-am aprovizionat cu banane şi alte meride şi ne-am îndreptat către mânăstire. Am făcut un popas în spatele mânăstirii, unde ne-am odihnit mai mult, am mâncat, ne-am hidratat şi ne-am bucurat de primele raze de soare, până aici tot drumul fiind înnorat. Pe traseu ne-am întâlnit şi cu alţi biciclişti pe care i-am salutat din şa.
Când ne-am urcat din nou în şa, kilometrii deja îşi spuneau cuvântul, aşa că drumul de întoarcere a fost ceva mai greu, trebuind să luptăm nu doar cu vântul ce ne bătea din faţă ci şi cu durerile la nivelul şezutului, iar eu cu o durere puternică la genunchi.
Prin pădure am mai redus un pic ritmul şi ne-am oprit la izvor să facem un pic popas şi să ne reuplem bidoanele cu apă. Tot aici am constatat o primă problemă la bicicleta mea. Siguranţa de la quick release se rupsese. După o tură de vreo 15 Km prin Pădurea Comana ne-am reîntors în sat, unde ne-am aprovizionat cu banane şi alte meride şi ne-am îndreptat către mânăstire. Am făcut un popas în spatele mânăstirii, unde ne-am odihnit mai mult, am mâncat, ne-am hidratat şi ne-am bucurat de primele raze de soare, până aici tot drumul fiind înnorat. Pe traseu ne-am întâlnit şi cu alţi biciclişti pe care i-am salutat din şa.
Când ne-am urcat din nou în şa, kilometrii deja îşi spuneau cuvântul, aşa că drumul de întoarcere a fost ceva mai greu, trebuind să luptăm nu doar cu vântul ce ne bătea din faţă ci şi cu durerile la nivelul şezutului, iar eu cu o durere puternică la genunchi.
M-am despărţit de Emil la Eroii Revoluţiei şi m-am îndreptat către casă.
În total am parcurs 110 Km cu o viteză medie de 19,3 Km/h şi o viteză maximă de 44 Km/h.
miercuri, 30 martie 2011
O nouă dragoste
Mi-am cumpărat o nouă bicletă, pe care vreau să o prezint pe scurt. În primul rând trebuie să menționez că și pe aceasta, ca și pe Blacky am cumpărat-o tot de la Magazinul de Biciclete Bicishop.ro, cărora le mulțumesc pentru tot ajutorul oferit în alegerea și achiziționarea acestei biciclete.
 |
| Cube LTD Comp |
Un pic de reclamă:
Bicishop Extrem pot fi găsiți la:
- magazinul online: www.bicishop.ro
- Pagina de facebook: Magazin biciclete bicishop.ro
- Contul de Twitter: @BicishopRO
Acum să trecem la prezentare:
Noua bicicletă este Cube LTD Comp model 2011
Cadrul este realizat din aluminiu 7005 double-butted.
Furca Rock Shox Tora TK Air cu o cursă de 100 mm are funcția de Lockout (pe ghidon), preload si rebound.
Schimbătorul spate este Shimano Deore XT Shadow, iar cel din față este Shimano SLX. Restul detaliilor tehnice vă las să le citiți pe site-ul producătorului. Menționez doar o diferență pe care am observat-o la capitolul echipare, bicla mea a venit încălțată cu modelul de avenlopă Rocket Ron în loc de Rapid Rob.
Momentan nu am apcuat să merg foarte mult pe biclă, am mers ieri de la magazin până la Earth Hour și acasă, iar azi o tură rapidă prin Poli, așa că mai multe informații vor urma ceva mai târziu.
Update:
Am înscris-o şi la concurs, aşa că dacă vă place vă rog să o votaţi aici: Concurs Freerider
Mulţumesc!
joi, 24 martie 2011
Blacky
Am tot citit review-uri despre bicicleta, si trebuie sa spun ca le-am gasit folositoare. Te ajută să îți formezi o opinie despre bicicleta care te interesează. Am actuala mea bicicletă, pe care am botezat-o Blacky de un an de zile. De fapt cred ca împlinește un an pe 28 martie, dacă îmi aduc eu bine aminte, așa că este timpul să scriu câteva cuvinte despre ea.
Configurația inițială:
Cube Aim 2010
Culoare: Negru mat
Cadrul profil MTB din aluminiu
Furca: Sontour XCM v3 100mm cu lockout si preload
Schimbător spate Shimano Alivio 8v
Schimbător față Shimano Altus
Manete schimbătoare si frână integrate de la Shimano
Butuc pedalier: UN26
Angrenaj pedalier Shimano
Lanț Shimano HG53
Casetă de pinioane Shimano HG30
Jante Mach1 duble
Butuci roți Shimano
Spițe din aluminiu, argintii
Anvelope Schwalbe Smart Sam
Am parcurs cu ea ~ 2500 Km, pe asfalt, pământ, noroi, macadam și chiar zăpadă și gheață.
Prima problemă tehnică a apărut la primul concurs de MTB la care am participat, respectiv Prima Evadare, când la Km. 15 a trebuit să abandonez întrucât am rupt urechea schimbătorului am îndoit un pic patina și am rupt lanțul. Așa ca imediat după am schimbat urechea și lanțul. Lanțul actual este produs de KMC, și rezistă în continuare. Trebuie să menționez că ruptura nu s-a datorat bicicletei ci utilizării necorespunzatoare, noroiul amestecat cu piatră acumulăndu-se în mari cantități, moment în care am schimbat și viteza forțând.
Am participat la concursul de la Azuga, unde nu am avut nici o problemă.
Prin luna august, după o tură la Comana mi s-a părut că am un mic joc la angrenajul pedalier, așa că am mers la service, unde mi s-a spus că butucul are un mic joc, nu este încă de aruncat dar are un mic joc, așa că m-am hotărât să îl schimb. Și dacă tot am schimbat butucul am schimbat to angrenajul și am ales un Truvativ Isoflow.
Am participat la concursul de la Predeal, pe care din nou l-am terminat fără probleme.
Butucii roților în schimb dădeau semne de oboseală, așa că în decembrie am profitat de reduceri (care până la urmă nu au mai fost chiar reduceri) și am schimbat la roata după spate butucul cu un Shimano Deore pentru disc, spițele DT Swiss Champion Black, si niplurile DT Swiss de aluminiu roșii. Când au desăcut roata au constatat că se slăbise un pic caseta de pinioane iar butucul era terminat, ce este drept nu fusese desfăcut și curățat deloc.
Bicicleta merge în continuare fără probleme, nu am avut nevoie să schimb altceva la ea. Probabil butucul pe față este și el cam obosit, și schimbătorul spate care a suferit la Prima Evadare.
Este o bicicletă din gama entry-level, cu o echipare decentă pentru cât am plătit pe ea, 1850 Lei și pe care o recomand cu încredere. Bicicleta am cumpărat-o de la Bicishop prin intermediul Card Avantaj, plătind-o astfel în 12 rate lunare fără dobândă. Cei de la Bicishop au fost foarte amabili, oferindu-mi explicații și ajutându-mă să iau o decizie, și chiar livrându-mi bicicleta acasă. Astfel am putut să plătesc cu cardul acasă, fără să trebuiască să mă deplasez la magazin pentru asta.
Între timp din dorința de a trece la o echipare mai bună am comandat o nouă bicicletă tot de la ei, și tot un Cube, pentru că am fost foarte mulțumit de această marcă. Dar despre asta într-un articol viitor.
Configurația inițială:
Cube Aim 2010
Culoare: Negru mat
Cadrul profil MTB din aluminiu
Furca: Sontour XCM v3 100mm cu lockout si preload
Schimbător spate Shimano Alivio 8v
Schimbător față Shimano Altus
Manete schimbătoare si frână integrate de la Shimano
Butuc pedalier: UN26
Angrenaj pedalier Shimano
Lanț Shimano HG53
Casetă de pinioane Shimano HG30
Jante Mach1 duble
Butuci roți Shimano
Spițe din aluminiu, argintii
Anvelope Schwalbe Smart Sam
Am parcurs cu ea ~ 2500 Km, pe asfalt, pământ, noroi, macadam și chiar zăpadă și gheață.
Prima problemă tehnică a apărut la primul concurs de MTB la care am participat, respectiv Prima Evadare, când la Km. 15 a trebuit să abandonez întrucât am rupt urechea schimbătorului am îndoit un pic patina și am rupt lanțul. Așa ca imediat după am schimbat urechea și lanțul. Lanțul actual este produs de KMC, și rezistă în continuare. Trebuie să menționez că ruptura nu s-a datorat bicicletei ci utilizării necorespunzatoare, noroiul amestecat cu piatră acumulăndu-se în mari cantități, moment în care am schimbat și viteza forțând.
Am participat la concursul de la Azuga, unde nu am avut nici o problemă.
Prin luna august, după o tură la Comana mi s-a părut că am un mic joc la angrenajul pedalier, așa că am mers la service, unde mi s-a spus că butucul are un mic joc, nu este încă de aruncat dar are un mic joc, așa că m-am hotărât să îl schimb. Și dacă tot am schimbat butucul am schimbat to angrenajul și am ales un Truvativ Isoflow.
Am participat la concursul de la Predeal, pe care din nou l-am terminat fără probleme.
Butucii roților în schimb dădeau semne de oboseală, așa că în decembrie am profitat de reduceri (care până la urmă nu au mai fost chiar reduceri) și am schimbat la roata după spate butucul cu un Shimano Deore pentru disc, spițele DT Swiss Champion Black, si niplurile DT Swiss de aluminiu roșii. Când au desăcut roata au constatat că se slăbise un pic caseta de pinioane iar butucul era terminat, ce este drept nu fusese desfăcut și curățat deloc.
Bicicleta merge în continuare fără probleme, nu am avut nevoie să schimb altceva la ea. Probabil butucul pe față este și el cam obosit, și schimbătorul spate care a suferit la Prima Evadare.
Este o bicicletă din gama entry-level, cu o echipare decentă pentru cât am plătit pe ea, 1850 Lei și pe care o recomand cu încredere. Bicicleta am cumpărat-o de la Bicishop prin intermediul Card Avantaj, plătind-o astfel în 12 rate lunare fără dobândă. Cei de la Bicishop au fost foarte amabili, oferindu-mi explicații și ajutându-mă să iau o decizie, și chiar livrându-mi bicicleta acasă. Astfel am putut să plătesc cu cardul acasă, fără să trebuiască să mă deplasez la magazin pentru asta.
Între timp din dorința de a trece la o echipare mai bună am comandat o nouă bicicletă tot de la ei, și tot un Cube, pentru că am fost foarte mulțumit de această marcă. Dar despre asta într-un articol viitor.
sâmbătă, 12 martie 2011
În căutarea cetăţii Argedava
Plănuiam această ieşire de anul trecut, dar a trebuit să aştept vremea frumoasă. Dealtfel evenimentul l-am creat încă din luna februarie, dar am amânat de două ori această ieşire datorită vremii neprielnice.
Pentru această sâmbătă prognoza suna promiţător: 15-18 grade C fără vânt. Recunosc că eram un pic sceptic, considerând că miercuri încă era foarte frig in Bucureşti. Ei bine, a fost atât de cald încăt mulţi participanţi au mers în pantaloni scurţi şi tricou.
Harta iniţială:
 |
| La start, lângă statuia Eroilor Sanitari |
Ne-am adunat dimineaţă în parcul Eroilor, şi apoi am pornit frumos încolonaţi către ieşirea spre Bragadiru. Ne-am înşirat pe câţiva kilometri, diferenţa nivelului de pregătire fiind clar vizibilă, dar asta nu ne-a împiedicat să ne simţim bine. Ne-am regrupat de câteva ori pe traseu şi am pornit mai departe.
În satul Bulgaru ne-am încurcat niţel, şi cei mai rapizi au făcut kilometri buni în plus, în timp ce alergam să îi întorc pe drumul cel bun. De aici, o vreme ne-a fost ghid Albert, care cunoscând zona ne-a condus printr-o pădure superbă. Dacă până aici am avut parte doar de asfalt şi macadam, aici am dat peste petice de zăpadă pe aleile din pădure, apoi a urmat pamânt, pământ moale, un pic de noroi, iarba uscată care se lipea pe roţile deja incărcate cu noroi. Ne-am regrupat un pic, ne-am orientat, şi în curând am ieşit pe un drum de balastieră pe marginea Argeşului, pe care l-am traversat pe un pod făcut dintr-un fel de dale de la terasamentul de tramvai. Am trecut printr-o balastieră, unde ne-au alergat câinii, apoi am făcut un popas mai lung. Bineînţeles că socoteala de acasă nu se potriveşte întodeauna cu cea din balastieră, şi aici ne-am împărţit în două cete. Unii au pornit către barajul de la Mihăileşti şi au făcut un ocol pe acolo, în timp ce restul au făcut cale întoarsă un pic, şi am reuşit să găsim drumul către colina Argedavei.
 |
| Bicicliştii au cucerit Argedava |
Aici am făcut un popas de o oră şi parcă nu se mai terminau bicicliştii de sosit. Aici m-am gândit să fac o numărătoare a celor prezenţi. WOW! Ce înseamnă un pic de căldură... 55 de biciclişti stăteau împreună pe colina fostei cetăţi a lui Burebista.
Ruinele din păcate nu pot fi văzute, fiind acoperite de pământ. Cu toate acestea se pot vedea urme ale zidurilor acoperite de pământ.
După ce am făcut un popas de ~ o oră un mic grup s-a hotărât să pornească spre casă. La scurt timp s-a pus în mişcare şi al doilea grup. Asta a fost partea care nu prea mi-a plăcut, faptul că ne-am împărţit în grupuri şi grupuleţe. Unii erau grăbţi să ajungă acasă, alţii au considerat că au stat suficient, alţii au preferat să mai stea la o bere. Chiar şi acest trei grupuri s-au împărţit în altele mai mici pe drum, unii fiind mai rapizi. Prin urmare, eu plecând cu grupul doi am prins din urmă o mică parte a primului grup. Hai să încercăm pe viitor să fim ceva mai uniţi, plecăm împreună, ne întoarcem împreună. Cei mai rapizi trebuie să îi aştepte şi pe cei ce încă sunt la început, până la urmă toţi am fost cândva la început, şi toţi am avut nevoie de sprijin.
În final ce mai rămăsese din grupul nostru a făcut un ultim popas de regrupare şi odihnă înainte de intrarea în oraş.
Am mâncat, ne-am hidratat, şi am pornit din nou către oraş.
Am intrat pe Şos. Giurgiului şi la Eroii Revoluţiei ne-am luat la revedere şi ne-am îndreptat către casă.
Din păcate mi-am uitat ciclometrul acasă, aşa că nu pot spune decât ca per total eu am parcurs aproximativ ~ 65 Km.
A fost o zi superbă, alături de prieteni vechi şi prieteni noi, ce împărtăşesc aceaşi pasiune pentru bicicletă ca şi mine.
Vă mulţumesc că aţi venit şi sper că v-aţi simţit şi voi la fel de bine ca mine. Aştept părerile voastre, sau sugestiile pentru viitoarele ieşiri.
Update:
Distanţa parcursă ~ 73 Km.
Viteza medie ~ 15,77 Km/h
Statistici oferite de Andrei Vokurek. Mulţumesc!
P.S.: Am inscris o fotografie de la eveniment in concursul foto de pe freerider.ro, daca va place va rog sa o votati!
Multumesc!
Update:
Distanţa parcursă ~ 73 Km.
Viteza medie ~ 15,77 Km/h
Statistici oferite de Andrei Vokurek. Mulţumesc!
P.S.: Am inscris o fotografie de la eveniment in concursul foto de pe freerider.ro, daca va place va rog sa o votati!
Multumesc!
luni, 7 martie 2011
Cu bicla la Băneasa
 |
| La Zoo |
M-am trezit pe la ora 7 dimineaţa şi am început să mă pregătesc. Am verificat incă o dată bicicleta şi rucsacul să am tot ce îmi trebuie la mine, l-am trezit şi pe Ionuţ, şi la 9 m-am întâlnit cu el în Crângaşi. Tot aici au venit şi Adrian cu prietena lui. Am admirat noua ei bicletă, un Corratec SuperBow Trail. Am traversat podul Grant şi în dreptul Mânăstirii Caşin ne-am întâlnit cu Ela şi am pornit toţi către grădina zoologică din Băneasa. Aici am aşteptat aşa cum anunţasem până la ora 11:00, timp în care au venit şi ceilalţi participanţi la plimbare. Am fost ~ 15 persoane, din care vreo 3 fete.
 |
| Lângă fortul Otopeni |
Am pornit toţi la drum, întâi pe asfalt apoi pe un drum de macadam acoperit cu un strat subţire de noroi, apoi am intrat în pădure pe traseul de la Prima evadare. În pădure pământul era acoperit parţial cu zăpadă şi gheaţă, dar fără a pune probleme deosebite. Am ajuns la şoseaua de centură pe care am traversat-o şi ne-am continuat drumul pe şoseaua de centură până la fortul Otopeni. Aici ne-am noroit bine toţi şi am intrat să vizităm fortul. Un băiat şi o fată au avut ghinionul de a cădea în apă până la brâu, aşa că a trebuit să facem focul pentru a se usca un pic. După ce am stat o vreme lângă foc, am pornit înapoi spre oraş. Câţiva dintre noi ne-am oprit in Herăstrău la o cârciumă să bem o bere, un vin fiert.
 |
| În fortul Otopeni |
A fost o zi şi o plimbare frumoasă aşa cum trebuia pentru prima ieşire din această primăvară.
Distanţa totală parcursă de mine: 39,50 Km
Viteza medie: 16.1 Km/h
A mai scris despre aceasta plimbare şi Andrei care a realizat şi un montaj foto-video frumos.
marți, 1 martie 2011
Sfârşit de iarnă, început de primăvară
În primul rând, astăzi fiind 1 martie, ziua marţişorului, vreau să vă doresc tuturor o primăvară frumoasă!
Îmi propusesem ca în luna martie să parcurg minim 100 Km pe bicicletă, din păcate datorită vremii şi lipsei de timp nu am reuşit să îmi ating acest obiectiv şi am făcut doar 34,50 Km în şaua bicicletei.
În schimb pot spune că am profitat la maxim de vreme, şi am avut două ieşiri cu bicicleta pe zapadă. Întâi am fost pe 12 februarie la Comana. Dacă anul trecut am fost primavara şi vara, clar trebuia să avem şi o tură: Iarna la Comana. Acum mai lipseşte şi o tură de toamnă, ca să fie circuitul anotimpurilor complet. Binenţeles voi merge din nou şi in primavară şi în vară la Comana. Probabil tura de primăvară va fi prin aprilie, sau în mai cu ocazia sărbătorii bujorului pe care anul trecut am ratat-o.
Apoi pe 26 februarie am făcut Încă o tură de iarnă în pădurea Cernica, dar spre deoesbire de data trecută, acum chiar am reuşit să mergem pe biciclete, şi a ieşit o tură foarte frumoasă şi solicitantă în acelaşi timp.
În luna martie sper sa acumulez un minim de 250 de kilometri. Se anunţă şi vreme bună aşa că am pregătit nişte ieşiri frumoase. Pentru primul weekend probabil vom merge într-o tură în pădurea Băneasa, iar weekendul următor probabil vom face tura din sudul capitalei, în căutarea cetăţii dacice Argedava.
Tot în luna martie mă gândesc că vom reîncepe probabil ieşirile de la Drumul bicicletei, şi voi participa la un eveniment deosebit, Earth Hour 2011, despre care vă voi povesti mai multe într-un alt articol.
Îmi propusesem ca în luna martie să parcurg minim 100 Km pe bicicletă, din păcate datorită vremii şi lipsei de timp nu am reuşit să îmi ating acest obiectiv şi am făcut doar 34,50 Km în şaua bicicletei.
În schimb pot spune că am profitat la maxim de vreme, şi am avut două ieşiri cu bicicleta pe zapadă. Întâi am fost pe 12 februarie la Comana. Dacă anul trecut am fost primavara şi vara, clar trebuia să avem şi o tură: Iarna la Comana. Acum mai lipseşte şi o tură de toamnă, ca să fie circuitul anotimpurilor complet. Binenţeles voi merge din nou şi in primavară şi în vară la Comana. Probabil tura de primăvară va fi prin aprilie, sau în mai cu ocazia sărbătorii bujorului pe care anul trecut am ratat-o.
Apoi pe 26 februarie am făcut Încă o tură de iarnă în pădurea Cernica, dar spre deoesbire de data trecută, acum chiar am reuşit să mergem pe biciclete, şi a ieşit o tură foarte frumoasă şi solicitantă în acelaşi timp.
În luna martie sper sa acumulez un minim de 250 de kilometri. Se anunţă şi vreme bună aşa că am pregătit nişte ieşiri frumoase. Pentru primul weekend probabil vom merge într-o tură în pădurea Băneasa, iar weekendul următor probabil vom face tura din sudul capitalei, în căutarea cetăţii dacice Argedava.
Tot în luna martie mă gândesc că vom reîncepe probabil ieşirile de la Drumul bicicletei, şi voi participa la un eveniment deosebit, Earth Hour 2011, despre care vă voi povesti mai multe într-un alt articol.
luni, 28 februarie 2011
Încă o tură de iarnă în pădurea Cernica
Iniţial vroiam sa mergem într-o tură de explorare în sudul capitalei, în căutarea ruinelor cetăţii dacice Argedava, dar datorită vremii ne-am gandit ca ar fi mai bine să facem o tura prin zăpada din pădurea Cernica. Zis şi facut!
Sâmbătă dimineaţă, am montat suportul de biciclete pe maşină, am pus bicicleta, mi-am luat trusa de scule, camera de schimb, mâncare, apă, ceai cald în termos (mulţumesc Ralucăi pentru mâncărică şi băuturică) şi am plecat spre Militari. L-am luat şi pe Ionuţ şi ne-am îndreptat către Cernica. Ajunşi la faţa locului ne-am pregătit cum trebuie de plecare.
Am fost 6 persoane: eu, Ionuţ, Emil, Sabin, Viorel şi Adrian.
Am parcurs ~ 10 Km cu o viteză medie de 7,3 Km/h.
Peisajul din pădure era superb, totul fiind acoperit de un strat alb imaculat de zăpadă, fără urme de pământ sau noroi. Zăpada, care pe alocuri era bătătorită, în alte locuri ajungea şi la 20 cm., dar nu era lipicioasă şi permitea avansarea. Binenţeles că am întâlnit şi porţiuni de gheaţă sub zăpadă, şleauri care "te furau", dar în mare parte s-a putut înainte pe bicle.
Din pacate Ionuţ a avut nişte mici probleme tehnice cu angrenajul pedalier care i se tot desfăcea, şi a trebuit străns de mai multe ori pe traseu, dar noroc ca avea la el cheile necesare. Am ajuns din nou la lac, şi din nou am făcut popas pe suprafaţa îngheţată a lacului, şi acoperită cu un strat de 20 de cm de zăpadă afânată. Aici Ionuţ a reuşit să fixeze mai bine braţul.
Dupa ce ne-am jucat un pic pe lac am continuat tura prin padure, pana cand am iesit la un drum forestier lat, drept, si cu zapada batatorita, unde in sfarsit am putut alerga un pic. Aici am atins viteza maxima a turei care pentru mine a fost de 21 km/h. Dupa ce am zburdat un pic pe acest drum, ne-am intors din nou prin padure, inapoi catre masini.
A fost o zi superba, iar cei 10 km i-am resimtit de parca ar fi fost 50. Nu este tocmai usor sa pedalezi prin zapada afanata care mai are si sleauri sau gheata pe sub ea in unele locuri.
Sâmbătă dimineaţă, am montat suportul de biciclete pe maşină, am pus bicicleta, mi-am luat trusa de scule, camera de schimb, mâncare, apă, ceai cald în termos (mulţumesc Ralucăi pentru mâncărică şi băuturică) şi am plecat spre Militari. L-am luat şi pe Ionuţ şi ne-am îndreptat către Cernica. Ajunşi la faţa locului ne-am pregătit cum trebuie de plecare.
 |
| Bicicletele asteapta inceperea plimbarii |
Am fost 6 persoane: eu, Ionuţ, Emil, Sabin, Viorel şi Adrian.
Am parcurs ~ 10 Km cu o viteză medie de 7,3 Km/h.
Peisajul din pădure era superb, totul fiind acoperit de un strat alb imaculat de zăpadă, fără urme de pământ sau noroi. Zăpada, care pe alocuri era bătătorită, în alte locuri ajungea şi la 20 cm., dar nu era lipicioasă şi permitea avansarea. Binenţeles că am întâlnit şi porţiuni de gheaţă sub zăpadă, şleauri care "te furau", dar în mare parte s-a putut înainte pe bicle.
Din pacate Ionuţ a avut nişte mici probleme tehnice cu angrenajul pedalier care i se tot desfăcea, şi a trebuit străns de mai multe ori pe traseu, dar noroc ca avea la el cheile necesare. Am ajuns din nou la lac, şi din nou am făcut popas pe suprafaţa îngheţată a lacului, şi acoperită cu un strat de 20 de cm de zăpadă afânată. Aici Ionuţ a reuşit să fixeze mai bine braţul.
A fost o zi superba, iar cei 10 km i-am resimtit de parca ar fi fost 50. Nu este tocmai usor sa pedalezi prin zapada afanata care mai are si sleauri sau gheata pe sub ea in unele locuri.
luni, 21 februarie 2011
Iarna la Comana
In urma cu o saptamana, sambata 12 februarie, am iesit la o plimbare cu bicicletele in padurea Comana. Anul trecut am mers de doua ori la Comana, prima data am fost la sfarsit de mai si a doua oara in vara. Am zis sa vedem cum este si iarna prin padurea Comana si uite asa ne-am hotarat sa mergem intr-o plimbare acolo. Ne-am intalnit la manastirea Comana, unde unii au venit cu masinile iar altii direct pe biciclete. Din pacate Emilian a descoperit ca bicicleta sa avea nevoie de o revizie, si din pacate nu a putut sa pedaleze alaturi de noi, asa ca s-a hotarat sa alerge pe langa noi.
Asa ca ne-am urcat pe bicle, am traversat repede satul Comana, si in dreptul Casei Comana deja am dat peste primele portinui de gheata. Am continuat pe drumul forestier ce intra in padure. Aici pentru unii a fost balet pe roti, pentru altii a insemnat multe cazaturi, pentru unii distractie, iar pentru altii greu. Am facut un prim popas aproape de puntea catre locuintele lacustre, unde am facut cateva fotografii si ne-am regrupat. Din pacate eu aici mi-am dat seama ca am carat aparatul foto degeaba dupa mine, acumulatorii fiind complet descarcati.
A urmat o portiune de urcare pe gheata, care pentru multi a fost cam obositoare, alegand sa impinga la biciclete in loc sa mearga pe ele, intrucat gheata amestecata cu zapada facea dificil acest lucru. Usor usor am ajuns la un alt loc frumos de popas, la busteni, unde unii si-au scos pachetelul si au mancat ceva pentru a reincarca bateriile. Pornind din nou la drum am dat peste un noroi gros si lipicios care ne-a facut pe toti sa ne orpim si sa curatam franele, cauciucurile si schimbatoarele. Tura a continuat pe asfalt amestecat cu pamant, apa si gheata, si in sfarsit am putut sa ne dezmortim un pic, prinzand ceva viteza.
Binenteles ca nu putea sa terminam tura pe asfalt asa ca am reintrat pe un drum forestier in padure, apoi pe o poteca ce mergea pe marginea unor santuri, a urmat o coborare un pic mai tehnica, datorita solului in primul rand, pentru ca final sa iesim undeva in drumul forestier pe care am intrat prima oara, si sa ajungem din nou pe asfalt in dreptul casei Comana. Aici unii s-au intors inapoi in padure pentru inca o tura, in timp ce altii au incercat sa repare o pana. In final cativa dintre noi ne-am oprit pe malul Neajlovului, intr-un restaurant sa mancam o ciorbita calda si o friptura.
Cei care au venit cu masinile au parcurs ~ 15 Km. intr-un ritm destul de lejer. A fost o plimbare frumoasa printr-o padure de basm.
Asa ca ne-am urcat pe bicle, am traversat repede satul Comana, si in dreptul Casei Comana deja am dat peste primele portinui de gheata. Am continuat pe drumul forestier ce intra in padure. Aici pentru unii a fost balet pe roti, pentru altii a insemnat multe cazaturi, pentru unii distractie, iar pentru altii greu. Am facut un prim popas aproape de puntea catre locuintele lacustre, unde am facut cateva fotografii si ne-am regrupat. Din pacate eu aici mi-am dat seama ca am carat aparatul foto degeaba dupa mine, acumulatorii fiind complet descarcati.
A urmat o portiune de urcare pe gheata, care pentru multi a fost cam obositoare, alegand sa impinga la biciclete in loc sa mearga pe ele, intrucat gheata amestecata cu zapada facea dificil acest lucru. Usor usor am ajuns la un alt loc frumos de popas, la busteni, unde unii si-au scos pachetelul si au mancat ceva pentru a reincarca bateriile. Pornind din nou la drum am dat peste un noroi gros si lipicios care ne-a facut pe toti sa ne orpim si sa curatam franele, cauciucurile si schimbatoarele. Tura a continuat pe asfalt amestecat cu pamant, apa si gheata, si in sfarsit am putut sa ne dezmortim un pic, prinzand ceva viteza.
Binenteles ca nu putea sa terminam tura pe asfalt asa ca am reintrat pe un drum forestier in padure, apoi pe o poteca ce mergea pe marginea unor santuri, a urmat o coborare un pic mai tehnica, datorita solului in primul rand, pentru ca final sa iesim undeva in drumul forestier pe care am intrat prima oara, si sa ajungem din nou pe asfalt in dreptul casei Comana. Aici unii s-au intors inapoi in padure pentru inca o tura, in timp ce altii au incercat sa repare o pana. In final cativa dintre noi ne-am oprit pe malul Neajlovului, intr-un restaurant sa mancam o ciorbita calda si o friptura.
Cei care au venit cu masinile au parcurs ~ 15 Km. intr-un ritm destul de lejer. A fost o plimbare frumoasa printr-o padure de basm.
luni, 31 ianuarie 2011
Review ianuarie
După cum spuneam azi dimneaţă, în 2011 sper să fac peste 5000 de Km. cu bicicleta.
Cu toate că am început anul pe bicicletă, pe 1 ianuarie am fost la Plimbarea în grup, în ianuarie nu am reuşit să adun decât 45 de Km.
În afară de plimbarea din 1 ianuarie, care mi-a plăcut foarte mult, şi care sper să devină o tradiție, au mai fost doar două scurte ieşiri, una într+un weekend prin parcul Politehnicii, şi încă una sâmbăta asta.
Sâmbătă am fost alături de alţi 12 "nebuni" într-o scurtă plimbare prin pădurea Cernica.
Pădurea ne-a aşteptat cu multă zăpadă prin care nu prea se putea pedala şi noroi îngheţat. În schimb plimbarea pe lacul îngheţat pot spune ca a fost un deliciu. M-aş întoarce iarna asta la Cernica doar pentru a mă mai plimba un pic cu bicla pe gheaţa lacului.
Andrei a realizat un montaj foto-video al plimbării noastre la Cernica: Traseu MTB BUCUREŞTI - PĂDUREA CERNICA PRIN ZĂPADĂ.
Cu toate că s-a lăsat un pic aşteptat Mircea a fost un ghid bun, el fiind la Cernica, la el acasă. Din păcate tot el a fost şi ghinionistul grupului, şi singurul care a făcut pană.
Următoarea tură va fi în februarie la Pădurea Comana.
Cu toate că am început anul pe bicicletă, pe 1 ianuarie am fost la Plimbarea în grup, în ianuarie nu am reuşit să adun decât 45 de Km.
În afară de plimbarea din 1 ianuarie, care mi-a plăcut foarte mult, şi care sper să devină o tradiție, au mai fost doar două scurte ieşiri, una într+un weekend prin parcul Politehnicii, şi încă una sâmbăta asta.
Sâmbătă am fost alături de alţi 12 "nebuni" într-o scurtă plimbare prin pădurea Cernica.
 |
| La intrarea în pădurea Cernica |
Andrei a realizat un montaj foto-video al plimbării noastre la Cernica: Traseu MTB BUCUREŞTI - PĂDUREA CERNICA PRIN ZĂPADĂ.
Cu toate că s-a lăsat un pic aşteptat Mircea a fost un ghid bun, el fiind la Cernica, la el acasă. Din păcate tot el a fost şi ghinionistul grupului, şi singurul care a făcut pană.
Următoarea tură va fi în februarie la Pădurea Comana.
Ce fac în 2011...
A trecut fix o lună de la ultimul articol scris, şi cum asta se întâmpla anul trecut voi incepe cu urările: la mulţi ani şi un nou mai bun, plin de realizări şi împlinirea tuturor dorinţelor. Îm primul rând v doresc multă sănătate, că fără nu putem să facem mare lucru, aşa că este cea mai importantă.
Dacă în ultimul articol treceam in revistă anul 2010, în articolul de azi voi încerca să expun ce aş vrea să realizez în cursul acestui an legat de munte şi bicicletă.
Munte
Anul trecut în afară de ieşirile cu bicla la munte, nu am avut parte de trasee montane, dar in cursul acestui an sper să fac un traseu pe care mi-l doresc de mult, respectiv creasta masivului Piatra Craiului, în rest vedem ce oportunităţi mai apar în cursul anului.
În materie de echipament vreau musai să îmi cumpăr o lanternă frontală, un izopren şi poate şi un cort. Nu ar strica nici un rucsac nou, că cel vechi este destul de muncit săracul.
Bicicletă
La capitolul ăsta îmi doresc ceva mai multe. În primul rând aş vrea să mai îmbunătăţesc bicicleta actuală, respectiv vreau să îm fac o noua roată pe faţă, pentru care deja am ales: jantă Mavic XM117 Disc, spiţe DT Swiss Champion Black, nipluri DT Swiss din aluminiu roşii, butuc Shimano Deore disc probabil (încă nu sunt foarte hotărât). Tot pe partea faţă vreau să montez frână mecanică pe disc Hayes MX2 sau MX4. Într-o etapă urmăatoare vreau să schimb toate cablurile si cămpşile de la cabluri, caseta de pinioane, lanţul şi schimbătorul spate.
Anul acesta mi-am propus să fac peste 5000 de km. cu bicicleta, ramâne de văzut în ce măsură timpul îmi va permite acest lucru.
Voi continua să mă implic în organizarea "Drumului bicicletei", dar sper că voi putea să contez în continuare pe ajutorul lui Bogdan, Ionuţ şi Gabriel.
Dacă anul trecut am participat la doar 3 concursuri de MTB, în 2011 vreau să merg la cel puţin patru concursuri. Trei dintre concursurile la care îmi doresc să particip sunt: Prima evadare, Maratonul Medieval Mediaş şi Predeal MTB Trophy. La al patrulea concurs încă mă mai gândesc, ar fi mai multe variante, dar prefer una mai aproape de casă, care să implice costuri de participare ceva mai reduse.
Voi ce v-aţi propus pentru anul acesta?
Dacă în ultimul articol treceam in revistă anul 2010, în articolul de azi voi încerca să expun ce aş vrea să realizez în cursul acestui an legat de munte şi bicicletă.
Munte
Anul trecut în afară de ieşirile cu bicla la munte, nu am avut parte de trasee montane, dar in cursul acestui an sper să fac un traseu pe care mi-l doresc de mult, respectiv creasta masivului Piatra Craiului, în rest vedem ce oportunităţi mai apar în cursul anului.
În materie de echipament vreau musai să îmi cumpăr o lanternă frontală, un izopren şi poate şi un cort. Nu ar strica nici un rucsac nou, că cel vechi este destul de muncit săracul.
Bicicletă
La capitolul ăsta îmi doresc ceva mai multe. În primul rând aş vrea să mai îmbunătăţesc bicicleta actuală, respectiv vreau să îm fac o noua roată pe faţă, pentru care deja am ales: jantă Mavic XM117 Disc, spiţe DT Swiss Champion Black, nipluri DT Swiss din aluminiu roşii, butuc Shimano Deore disc probabil (încă nu sunt foarte hotărât). Tot pe partea faţă vreau să montez frână mecanică pe disc Hayes MX2 sau MX4. Într-o etapă urmăatoare vreau să schimb toate cablurile si cămpşile de la cabluri, caseta de pinioane, lanţul şi schimbătorul spate.
Anul acesta mi-am propus să fac peste 5000 de km. cu bicicleta, ramâne de văzut în ce măsură timpul îmi va permite acest lucru.
Voi continua să mă implic în organizarea "Drumului bicicletei", dar sper că voi putea să contez în continuare pe ajutorul lui Bogdan, Ionuţ şi Gabriel.
Dacă anul trecut am participat la doar 3 concursuri de MTB, în 2011 vreau să merg la cel puţin patru concursuri. Trei dintre concursurile la care îmi doresc să particip sunt: Prima evadare, Maratonul Medieval Mediaş şi Predeal MTB Trophy. La al patrulea concurs încă mă mai gândesc, ar fi mai multe variante, dar prefer una mai aproape de casă, care să implice costuri de participare ceva mai reduse.
Voi ce v-aţi propus pentru anul acesta?
marți, 2 noiembrie 2010
Predeal MTB Trophy
Am ramas in urma cu articolele pe blog, dar voi incerca sa ajung la zi cu ele, saptamana asta.
Pe 25 septembrie am participat la Predeal MTB Trophy.
Am aflat din timp de acest concurs organizat de MTB Pro impreuna cu Primaria Predeal, si alti sponsori si parteneri. Cica ar fi fost sponsor media Kiss FM... se poate, eu nu am auzit nimic legat de acest concurs pe acest post de radio, si de altfel nici nu am vazut vreo manifestare in acest sens la fata locului.
Cum am copilarit in Predeal, pentru mine participarea la acest eveniment avea o valoare sentimentala, asa ca imediat ce am aflat de eveniment m-am inscris on-line si am asteptat cu nerabdare ziua concursului. Binenteles ca am promovat cat am putut demult acest eveniment, am anuntat pe toata lumea, bucurandu-ma ca un copil. Parca eu as fi fost organizatorul.
In vinerea dinaintea concursului am plecat cu masina din Bucuresti. Am ajuns dupa-masa in Predeal, la baza partiei de schi, unde se efectuau inscrierile. Eram insotit de Raluca si Ruxandra, si dupa ce am mancat ceva la Fulg de Nea, si am facut cateva fotografii, am aflat ca era un domn de la Race Tech Ploiesti care se ocupa de reglaje la biciclete, asa ca l-am rugat sa se uite un pic si la bicicleta mea. Mi-a reglat schimbatoarele, franele si chiar mi-a centrat un pic rotile. Nu a vrut sa accepte nimic in schimb, dar a facut o treaba excelenta, si ii multumesc inca o data, cu toate ca nu cred ca ajunge pe acest blog.
Apoi am intrat in Fulg de Nea, unde am achitat taxa de inscriere si am primit numarulde concurs 65, tricoul si cipul de cronometrare.
Vineri noapte am dormit in Brasov la Radu, sau mai bine spus am stat intins in pat incercand sa dorm. Nu stiu de ce, poate din cauza emotiei nu am reusit sa dorm mai toata noaptea.
Ziua concursului:
Am ajusn in Predeal unde era ceata si o vreme cam neprietenoasa. Nu prea dormisem bine, spatele ma durea si ma supara si burta, cu toate astea trebuia sa particip si sa termin cursa, chiar daca ajunegam ultimul la 5 ore dupa ce terminau toti.
Am participat la tura scurta.
Traseul foarte frumos, si organizatorii s-au straduit sa faca treaba buna. Punctele de alimentare foarte bine aprovizionate: ciocolata, glucoza, banane, struguri, apa, ceai si cred ca si ceva energizant dar nu sunt sigur. Intradevar masinile dupa drumul forestier au fost o problema, cauzand ruperi de ritm pentru multi, in plus mi s-au parut si mai aiurea organizatorii care vajaiu pe langa tine pe ATV-uri. Si apropo de ATV-uri, m-am oprit la un moment dat cu vreo 2-3 Km. inainte de Susai, unde drumul avea un spatiu mai retras in partea stanga. Am lasat bicicleta jos si mi-am scos un baton energizant, moment in care cobora un sir de ATV-uri (deh lumea se plimba indiferent daca este concurs sau nu), si doua fete care erau pe ultimul ATV chiar vroiau sa depaseasca prin dreapta. Cred ca am avut un moment de stralucire ca m-am repezit sa iau bicicleta de acolo, ca altfel cred ca treceau peste ea. In timpul asta organizatorii urcau pe un alt ATV, spunandu-le sa o lase mai incet. M-au intrebat daca sunt ok, si cand le-am spus ca erau sa se urce pe bicicleta mea au inceput sa rada. Pentru mine sincer nu ar fi fost deloc amuzant sa vin la concurs de MTB si sa raman fara bicicleta pentru ca s-a urcat ATV-ul pe ea. Adica scap eu in Bucuresti si pe drumuri nationale si in padure, pe munte, in timpul unui concurs organizat sa raman fara bicicleta?!?!?!
Eh, sa trecem mai departe, ajung la Susai, am baut un ceai, am umplut bidonul cu apa, si am vrut sa pornesc mai departe, am intrebat pe unde si mi s-a aratat vag o directie, in timpul asta a aparut un alt ciclist injurand de mama focului ca a gresit traseul si ca a trebuit sa ocoleasca. Eu am pornit in directia indicata si dupa doua trei sute de metri m-am trezit intr-un santier cautand traseul pe acolo. M-am intors inapoi, si baiatul care imi indicase directia se uita lung si tamp la mine, si imi spune foarte calm... "pe langa gard".
Foarte frumoasa coborarea pe radacini, cu toate ca nu ar fi stricat nici aici un marcaj de atentionare, sau o mai buna delimitare a traseului. Aici era sa imi rup un pic gatul, cand m-am trezit cu vreo 3-4 turisti in fata, care urcau agale, pe langa banda care in mare parte flutura pe jos. Cand am iesit in partia Cocosu, un alt concurent ma inreba: "si acum? Pe unde?" Eu cunoscand zona, zic in stanga, dar el tot nu prea era prea convins. Adevarul este ca nu exista nici aici vreun marcaj, sau vreun arbitru. Am urcat pana la Clabucet, mai mult pe langa bicicleta, iar ajuns aici binenteles ca in continuare nu se zarea nici un marcaj, doar un grup de la Let's Do It Romania, care mergeau labartati pe tot drumul. La Garbova, unde erau baietii de la Salvamont (salutari si multumuri lui Viorel si Dorin), foarte amabili de altfel, am stat cateva minute si am pornit din nou spre traseu. Binenteles ca nici aici nu prea se vedea pe unde este intrarea in padure, dar stiind cam pe unde ar trebui sa fie am nimerit poteca. Poteca superba dar alunecoasa, a avut portiuni destul de tehnice. In mare parte erau marcate portiunile periculoase, dar au fost cateva care m-au cam speriat un pic, nefiind marcate. Lucru care m-a facut sa merg ceva mai incet. In schimb la curbele stranse erau vreo 2-3 baieti care strigau din timp, si chiar faceau treaba buna, pentru care le multumesc. Mai erau inca doi baieti mai jos la bifurcatie, cand intrai din nou in padure, unul dintre ei mi-am dat seama in ultimul moment care era Tiberiu Sandu (daca am retinut numele corect), care chiar ma incurajat si cred ca mi-a facut si niste fotografii (multumesc!), de aici coborarea a fost superba, si foarte rapida.
Sper ca editia de anul viitor sa fie mai ok, mai ales din punct de vedere al marcajelor, si a atitudinii unora (un pusti de la Susai si un organizator de la finish) care era cam sictiriti de atatia concurenti probabil). In rest s-a vazut ca organizatorii si-au dat silinta sa mearga treaba bine. Sper ca anul viitor sa reusesc un rezultat mai bun.
Am terminat cursa pe locul 47 la categoria mea de varsta in 2:44:41.7.
Felicitari tuturor celorlalti participanti pentru rezultatele obtinute si in special lui Andrei, care m-a insotit pe aproape toata urcarea pana la Susai, si lui Emil care a participat la tura lunga.
Pe 25 septembrie am participat la Predeal MTB Trophy.
Am aflat din timp de acest concurs organizat de MTB Pro impreuna cu Primaria Predeal, si alti sponsori si parteneri. Cica ar fi fost sponsor media Kiss FM... se poate, eu nu am auzit nimic legat de acest concurs pe acest post de radio, si de altfel nici nu am vazut vreo manifestare in acest sens la fata locului.
Cum am copilarit in Predeal, pentru mine participarea la acest eveniment avea o valoare sentimentala, asa ca imediat ce am aflat de eveniment m-am inscris on-line si am asteptat cu nerabdare ziua concursului. Binenteles ca am promovat cat am putut demult acest eveniment, am anuntat pe toata lumea, bucurandu-ma ca un copil. Parca eu as fi fost organizatorul.
In vinerea dinaintea concursului am plecat cu masina din Bucuresti. Am ajuns dupa-masa in Predeal, la baza partiei de schi, unde se efectuau inscrierile. Eram insotit de Raluca si Ruxandra, si dupa ce am mancat ceva la Fulg de Nea, si am facut cateva fotografii, am aflat ca era un domn de la Race Tech Ploiesti care se ocupa de reglaje la biciclete, asa ca l-am rugat sa se uite un pic si la bicicleta mea. Mi-a reglat schimbatoarele, franele si chiar mi-a centrat un pic rotile. Nu a vrut sa accepte nimic in schimb, dar a facut o treaba excelenta, si ii multumesc inca o data, cu toate ca nu cred ca ajunge pe acest blog.
Apoi am intrat in Fulg de Nea, unde am achitat taxa de inscriere si am primit numarulde concurs 65, tricoul si cipul de cronometrare.
Vineri noapte am dormit in Brasov la Radu, sau mai bine spus am stat intins in pat incercand sa dorm. Nu stiu de ce, poate din cauza emotiei nu am reusit sa dorm mai toata noaptea.
Ziua concursului:
Am ajusn in Predeal unde era ceata si o vreme cam neprietenoasa. Nu prea dormisem bine, spatele ma durea si ma supara si burta, cu toate astea trebuia sa particip si sa termin cursa, chiar daca ajunegam ultimul la 5 ore dupa ce terminau toti.
Am participat la tura scurta.
Traseul foarte frumos, si organizatorii s-au straduit sa faca treaba buna. Punctele de alimentare foarte bine aprovizionate: ciocolata, glucoza, banane, struguri, apa, ceai si cred ca si ceva energizant dar nu sunt sigur. Intradevar masinile dupa drumul forestier au fost o problema, cauzand ruperi de ritm pentru multi, in plus mi s-au parut si mai aiurea organizatorii care vajaiu pe langa tine pe ATV-uri. Si apropo de ATV-uri, m-am oprit la un moment dat cu vreo 2-3 Km. inainte de Susai, unde drumul avea un spatiu mai retras in partea stanga. Am lasat bicicleta jos si mi-am scos un baton energizant, moment in care cobora un sir de ATV-uri (deh lumea se plimba indiferent daca este concurs sau nu), si doua fete care erau pe ultimul ATV chiar vroiau sa depaseasca prin dreapta. Cred ca am avut un moment de stralucire ca m-am repezit sa iau bicicleta de acolo, ca altfel cred ca treceau peste ea. In timpul asta organizatorii urcau pe un alt ATV, spunandu-le sa o lase mai incet. M-au intrebat daca sunt ok, si cand le-am spus ca erau sa se urce pe bicicleta mea au inceput sa rada. Pentru mine sincer nu ar fi fost deloc amuzant sa vin la concurs de MTB si sa raman fara bicicleta pentru ca s-a urcat ATV-ul pe ea. Adica scap eu in Bucuresti si pe drumuri nationale si in padure, pe munte, in timpul unui concurs organizat sa raman fara bicicleta?!?!?!
Eh, sa trecem mai departe, ajung la Susai, am baut un ceai, am umplut bidonul cu apa, si am vrut sa pornesc mai departe, am intrebat pe unde si mi s-a aratat vag o directie, in timpul asta a aparut un alt ciclist injurand de mama focului ca a gresit traseul si ca a trebuit sa ocoleasca. Eu am pornit in directia indicata si dupa doua trei sute de metri m-am trezit intr-un santier cautand traseul pe acolo. M-am intors inapoi, si baiatul care imi indicase directia se uita lung si tamp la mine, si imi spune foarte calm... "pe langa gard".
Foarte frumoasa coborarea pe radacini, cu toate ca nu ar fi stricat nici aici un marcaj de atentionare, sau o mai buna delimitare a traseului. Aici era sa imi rup un pic gatul, cand m-am trezit cu vreo 3-4 turisti in fata, care urcau agale, pe langa banda care in mare parte flutura pe jos. Cand am iesit in partia Cocosu, un alt concurent ma inreba: "si acum? Pe unde?" Eu cunoscand zona, zic in stanga, dar el tot nu prea era prea convins. Adevarul este ca nu exista nici aici vreun marcaj, sau vreun arbitru. Am urcat pana la Clabucet, mai mult pe langa bicicleta, iar ajuns aici binenteles ca in continuare nu se zarea nici un marcaj, doar un grup de la Let's Do It Romania, care mergeau labartati pe tot drumul. La Garbova, unde erau baietii de la Salvamont (salutari si multumuri lui Viorel si Dorin), foarte amabili de altfel, am stat cateva minute si am pornit din nou spre traseu. Binenteles ca nici aici nu prea se vedea pe unde este intrarea in padure, dar stiind cam pe unde ar trebui sa fie am nimerit poteca. Poteca superba dar alunecoasa, a avut portiuni destul de tehnice. In mare parte erau marcate portiunile periculoase, dar au fost cateva care m-au cam speriat un pic, nefiind marcate. Lucru care m-a facut sa merg ceva mai incet. In schimb la curbele stranse erau vreo 2-3 baieti care strigau din timp, si chiar faceau treaba buna, pentru care le multumesc. Mai erau inca doi baieti mai jos la bifurcatie, cand intrai din nou in padure, unul dintre ei mi-am dat seama in ultimul moment care era Tiberiu Sandu (daca am retinut numele corect), care chiar ma incurajat si cred ca mi-a facut si niste fotografii (multumesc!), de aici coborarea a fost superba, si foarte rapida.
Sper ca editia de anul viitor sa fie mai ok, mai ales din punct de vedere al marcajelor, si a atitudinii unora (un pusti de la Susai si un organizator de la finish) care era cam sictiriti de atatia concurenti probabil). In rest s-a vazut ca organizatorii si-au dat silinta sa mearga treaba bine. Sper ca anul viitor sa reusesc un rezultat mai bun.
Am terminat cursa pe locul 47 la categoria mea de varsta in 2:44:41.7.
Felicitari tuturor celorlalti participanti pentru rezultatele obtinute si in special lui Andrei, care m-a insotit pe aproape toata urcarea pana la Susai, si lui Emil care a participat la tura lunga.
joi, 23 septembrie 2010
Cube Days V si alte bicicleli
Duminica trecuta asa cum am anuntat am fost la Cube Days V. Evenimentul a fost organizat de BikeXpert la Cernica, si a fost ultima editie din aceasta vara. Sper ca se va relua acest eveniment si vara viitoare.
Ne-am strans la strandul Cernica in jurul orei 9 dimineata. Batea vantul si toata lumea era cam zgribulita. Eu bineneteles ca uitasem sa imi iau si haina cu mine, asa ca eram doar in tricou, noroc cu Stefan care avea o bluza in plus in masina. In plus Dragos avea grija ca muzica sa fie pe masura evenimentul, si ne-am mai incalzit dansand. De data asta Robert, ghidul nostru de la editia a patra a Cube Days, a lipsit, asa ca am mers cu grupa lui Cocos. Binenteles aici s-au inscris toti cei care ne-am mai intalnit la Drumul bicicletei, sau alte evenimente de acest gen.
Am parcurs ~ 30 Km. prin frumoasa Padure Cernica. Vremea a tinut cu noi soarele incalzindu-ne imediat ce am pornit la drum. Tot drumul a fost uscat, chiar prea uscat. Am mers pe sub bolta copacilor, am trecut printr-o zona de conifere unde miroasea fantastic, ne-am plimbat pe marginea lacului, una peste alta o iesire foarte reusita. Singurul lucru care a lipsit a fost cursul tehnic tinut de Mircea Florescu la editiile anterioare.
La final am macat cativa mici, unii au baut berica, altii care trebuiau sa conduca la intoarcere s-au multumit cu apa.
Abea astazi am reusit sa ma ocup Blacky (asa m-am hotarat sa o numesc pe bicicleta mea: Black Beauty, pe scurt Blacky, stiu nu sunt foarte original :D) si i-am facut o baie. M-am chinuit ceva pana am reusit sa curat lantul asa cum trebuie, dar in final am reusit sa il curat. Si daca tot am spalat atat, m-am gandit ca ar trebui sa va arat si noul angrenaj cu noile pedale. Angrenajul este de la Truvativ, iar pedalele habar nu am ce sunt dar imi plac mult mai mult decat cele vechi.
Apropo, daca este cineva interesat vand angrenajul vechi cu tot cu pedale.
In seara asta ma pregatesc sa merg la Drumul bicicletei 8. La 19:00 ma intalnesc la Favorit, cu cei ce vin din Drumul Taberei si Militari, iar la 19:30 ne intalnim cu restul la punctul de plecare: centrul Parcului Vacaresti (in spatele Palatului Copiilor). Tura va fi prin Tineretului si Berceni.
Sambata abea astept sa merg la Predeal MTB Trophy la tura scurta pentru amatori binenteles. Revin saptamana viitoare cu detalii, sa va spun cum a fost.
Ne-am strans la strandul Cernica in jurul orei 9 dimineata. Batea vantul si toata lumea era cam zgribulita. Eu bineneteles ca uitasem sa imi iau si haina cu mine, asa ca eram doar in tricou, noroc cu Stefan care avea o bluza in plus in masina. In plus Dragos avea grija ca muzica sa fie pe masura evenimentul, si ne-am mai incalzit dansand. De data asta Robert, ghidul nostru de la editia a patra a Cube Days, a lipsit, asa ca am mers cu grupa lui Cocos. Binenteles aici s-au inscris toti cei care ne-am mai intalnit la Drumul bicicletei, sau alte evenimente de acest gen.
Am parcurs ~ 30 Km. prin frumoasa Padure Cernica. Vremea a tinut cu noi soarele incalzindu-ne imediat ce am pornit la drum. Tot drumul a fost uscat, chiar prea uscat. Am mers pe sub bolta copacilor, am trecut printr-o zona de conifere unde miroasea fantastic, ne-am plimbat pe marginea lacului, una peste alta o iesire foarte reusita. Singurul lucru care a lipsit a fost cursul tehnic tinut de Mircea Florescu la editiile anterioare.
La final am macat cativa mici, unii au baut berica, altii care trebuiau sa conduca la intoarcere s-au multumit cu apa.
Apropo, daca este cineva interesat vand angrenajul vechi cu tot cu pedale.
In seara asta ma pregatesc sa merg la Drumul bicicletei 8. La 19:00 ma intalnesc la Favorit, cu cei ce vin din Drumul Taberei si Militari, iar la 19:30 ne intalnim cu restul la punctul de plecare: centrul Parcului Vacaresti (in spatele Palatului Copiilor). Tura va fi prin Tineretului si Berceni.
Sambata abea astept sa merg la Predeal MTB Trophy la tura scurta pentru amatori binenteles. Revin saptamana viitoare cu detalii, sa va spun cum a fost.
sâmbătă, 28 august 2010
Vara cu bicicleta la Comana
Vorbim de ceva timp, mai bine spus de cand am fost in primvara, sa ne intoarcem la Comana. Si uite ca ziua in care ne-am intors a venit. Am pregatit totul noaptea pe la vreo 2, si pe la 2:30 am mers la culcare, cu gandul ca trebuie sa ma trezesc la ora 6:30, pentru a ma intalni cu Ruxandra in fata blocului meu, si apoi cu restul participantilor.
La 8:00 dormeam adanc, si auzeam ceva sunand ca prin vis, era interfonul care suna de zor, Ruxandra ajunsese, eu nu auzisem nici telefonul cand a sunat la 6:30 si nici cand m-a sunat Ruxandra la 7:30. Buimac am inceput sa alerg prin casa, pentru a cobori cat mai repede. Nu stiu cum am reusit performanta sa cobor in ~ 15 min, ca sa vad ca venise mai toata lumea in fata blocului.
Am pornit pe Drumul Taberei, spre Academia militara unde ne-am intalnit si cu Vali, si am continuat pe Panduri, Viilor, Giurgiului pana am iesit din Bucuresti. Am mers in continuare pe D.N.-ul ce merge spre Giurgiu, iar la primul sens giratoriu am facut stanga. In sensul giratoriu erau cativa ciclisti pe cursiere care pareau ca se antreneaza.
Iesind dupa D.N. am mers un pic prin primul sat si am facut un prim popas la umbra, apoi am continuat drumul spre Comana. Pana in acest punct pot spune ca am avut o viteza medie de 20 km/h. La 11:00 am ajuns la Manastirea Comana, unde ne-am decis sa facem un popas si sa mancam ceva. Ionut ne-a condus undeva in spatele manastirii, unde peisajul era superb. Intre timp a aparut si George care fiind dupa o saptamana mai grea a venit pana aici cu masina. Dupa ce am pus burtile la cale, si ne-am rehidratat am pornit catre intrarea in Parcul National Comana. Am achitat taxa modica de 3 Lei, sincer mai bine ar desfiinta aceasta taxa sau ar mari-o. Nu stiu cati bani se strang din colectarea acestei taxe, dar cert este ca mare lucru nu prea se face in parc cu acesti bani. Uitandu-ma la ciclometru am remarcat ca viteza medie crescuse la aproape 23 km/h, iar distanta era de 37 de km.
Am pornit mai departe catre locuintele lacustre, si dupa o scurta vizita in care am constatat ca se depreciasera destul de mult din primavara si pana acum, poate si datorita afluxului mare de turisti adusi de autobuzele D-nei. Udrea, ne-am oprit la palavre, si cateva poze.
Apoi am pornit din nou la drum prin frumoasa padure Comana. La un moment dat am apucat-o pe un drum ce urca prin padure in ideea de a ne intoarce catre Comana, si dupa o mica urcare, am pornit la vale. Dintr-un durm frecventat de tractoare forestiere s-a transformat intr-o poteca ce intr-un final ne-a scos in spatele unor case. Aici drumul se intorcea un pic inapoi urmand linia de demarcatie dintre curtile oamenilor si padure.
Aici am vazut partea urata a Comanei. Drumul ce avea o latime de aproximativ 1.5 metri era plin de gunoaie de toate felurile: de la gunoi menajer, la faianta, tigla, sticla, peturi, cutii de conserve, si chiar un vas de WC spart. ORIBL SI DEZGUSTATOR sa vezi asa ceva oriunde, cu atat mai mult intr-un Parc National! Practic era ca si cum ai merge prin mijlocul unei gropi de gunoi. Dupa acea am aflat si numele strazii pe care erau amplasate casele respective: Str. Bujurolui. Practic locuitorii acestei strazi, poate si alte strazi, nu cred ca beneficiaza de serviciu de salubrizare, intrucat parea ca tot gunoiul il arunca peste gardul din spatele casei.
Dar sa revenim la plimbarea noastra... Am ajuns in centrul localitatii Comana si ne-am oprit sa ne luam apa, iar aici George a descoperit ca a facut pana. Fiind aproape de manasitrea unde lasase masina a umflat un pic cauciul si am pornit catre aceasta.
Binenteles ca nu putea sa se termine totul fara nici un fel de incident, asa ca la cateva sute de metri de manastire, in timp ce tineam ghidonul cu o mana, si fotografiam cu cealalta, am observat ca urma o mica urcare si m-am gandit ca ar fi cazul ca incep sa dau din pedale, fara a realiza ca eu prinsesem ceva viteza pe ultima coborare si ma aflam pe un pinion mare (de urcare), efectul a fost ca dupa ce am dat in gol de cateva ori la pedale, mi-am pierdut echilibrul si m-am intins pe asfalt.
Dupa ce ne-am despartit de George am pornit inapoi spre Bucuresti, dar de aceasta data, am decis sa ne intoarcem pe alt drum, respectiv prin Mironesti - Teiusu, apoi am trecut Argesul apucand-o prin Colibasi spre Berceni.
Binenteles ca ziua nu s-a terminat aici, dar urmeaza restul in alte doua povestioare, si deasemenea voi incarca fotografiile si voi posta aici linkul.
La 8:00 dormeam adanc, si auzeam ceva sunand ca prin vis, era interfonul care suna de zor, Ruxandra ajunsese, eu nu auzisem nici telefonul cand a sunat la 6:30 si nici cand m-a sunat Ruxandra la 7:30. Buimac am inceput sa alerg prin casa, pentru a cobori cat mai repede. Nu stiu cum am reusit performanta sa cobor in ~ 15 min, ca sa vad ca venise mai toata lumea in fata blocului.
Am pornit pe Drumul Taberei, spre Academia militara unde ne-am intalnit si cu Vali, si am continuat pe Panduri, Viilor, Giurgiului pana am iesit din Bucuresti. Am mers in continuare pe D.N.-ul ce merge spre Giurgiu, iar la primul sens giratoriu am facut stanga. In sensul giratoriu erau cativa ciclisti pe cursiere care pareau ca se antreneaza.
Iesind dupa D.N. am mers un pic prin primul sat si am facut un prim popas la umbra, apoi am continuat drumul spre Comana. Pana in acest punct pot spune ca am avut o viteza medie de 20 km/h. La 11:00 am ajuns la Manastirea Comana, unde ne-am decis sa facem un popas si sa mancam ceva. Ionut ne-a condus undeva in spatele manastirii, unde peisajul era superb. Intre timp a aparut si George care fiind dupa o saptamana mai grea a venit pana aici cu masina. Dupa ce am pus burtile la cale, si ne-am rehidratat am pornit catre intrarea in Parcul National Comana. Am achitat taxa modica de 3 Lei, sincer mai bine ar desfiinta aceasta taxa sau ar mari-o. Nu stiu cati bani se strang din colectarea acestei taxe, dar cert este ca mare lucru nu prea se face in parc cu acesti bani. Uitandu-ma la ciclometru am remarcat ca viteza medie crescuse la aproape 23 km/h, iar distanta era de 37 de km.
Am pornit mai departe catre locuintele lacustre, si dupa o scurta vizita in care am constatat ca se depreciasera destul de mult din primavara si pana acum, poate si datorita afluxului mare de turisti adusi de autobuzele D-nei. Udrea, ne-am oprit la palavre, si cateva poze.
 |
| Grupul de plimbareti |
Aici am vazut partea urata a Comanei. Drumul ce avea o latime de aproximativ 1.5 metri era plin de gunoaie de toate felurile: de la gunoi menajer, la faianta, tigla, sticla, peturi, cutii de conserve, si chiar un vas de WC spart. ORIBL SI DEZGUSTATOR sa vezi asa ceva oriunde, cu atat mai mult intr-un Parc National! Practic era ca si cum ai merge prin mijlocul unei gropi de gunoi. Dupa acea am aflat si numele strazii pe care erau amplasate casele respective: Str. Bujurolui. Practic locuitorii acestei strazi, poate si alte strazi, nu cred ca beneficiaza de serviciu de salubrizare, intrucat parea ca tot gunoiul il arunca peste gardul din spatele casei.
Dar sa revenim la plimbarea noastra... Am ajuns in centrul localitatii Comana si ne-am oprit sa ne luam apa, iar aici George a descoperit ca a facut pana. Fiind aproape de manasitrea unde lasase masina a umflat un pic cauciul si am pornit catre aceasta.
Binenteles ca nu putea sa se termine totul fara nici un fel de incident, asa ca la cateva sute de metri de manastire, in timp ce tineam ghidonul cu o mana, si fotografiam cu cealalta, am observat ca urma o mica urcare si m-am gandit ca ar fi cazul ca incep sa dau din pedale, fara a realiza ca eu prinsesem ceva viteza pe ultima coborare si ma aflam pe un pinion mare (de urcare), efectul a fost ca dupa ce am dat in gol de cateva ori la pedale, mi-am pierdut echilibrul si m-am intins pe asfalt.
Dupa ce ne-am despartit de George am pornit inapoi spre Bucuresti, dar de aceasta data, am decis sa ne intoarcem pe alt drum, respectiv prin Mironesti - Teiusu, apoi am trecut Argesul apucand-o prin Colibasi spre Berceni.
Binenteles ca ziua nu s-a terminat aici, dar urmeaza restul in alte doua povestioare, si deasemenea voi incarca fotografiile si voi posta aici linkul.
sâmbătă, 24 iulie 2010
Surmont MTB Challenge
 |
| In asteptarea startului |
Din pacate startul a fost amanat pana in jurul orei 12:30, cand, in sunet de vuvuzele am pornit pe drumul forestier. Traseul foarte pitoresc, serpuieste si urca usor prin padure pe Valea Azuga, pana aproape de Susai (Predeal), ajungand pana la altitudinea de 1340 m. Personal am fost dat un pic peste cap de faptul ca nu prea am reusit sa apreciez distanta parcursa, la un moment dat am incetinit destul de mult, crezand ca am parcurs doar vreo 3-4 km. Intreband pe unul dintre ceilalti participanti (caruia vreau sa ii si multumesc cu aceasta ocazie) am aflat ca parcursesem aproximativ 9 km. Imbarbat de faptul ca mai aveam doar 3 km pana la primul si singurul punct de realimentare, am inceput din nou sa pedalez mai cu spor, pana la bifurcatia celor doua trasee, unde credeam ca se afla punctul de realimentare. Cel putin, conform hartilor oferite de organizator, asa reiesea. Apoi am mai impins bicicleta inca vreo 3-400 de metri pana la punctul de realimentare. Am facut plinul cu apa, am luat o banana si un pic de glucoza, si am pornit mai departe. Dupa o bucata de cativa kilometri (dupa spusele unor "organizatori" 3-4 km), de push-bike, a inceput coborarea.
Coborarea foarte rapida, superba, presarata cu apa si noroi pe alocuri, si cateva saritori de beton (mici poduri). A fost partea mea preferata, si bucata pe care probabil am recuperat mare parte din ce pierdusem la urcare. Viteza de coborare nu pot decat sa o aproximez undeva intre 40-50 km/h.
 |
| Sprint final |
La final ma asteptau Raluca, Ruxandra si mama ei. Lasand la o parte "lipsurile" din organizare, a fost o duminica excelenta petrecuta alaturi de prieteni in frumoasa statiunea Azuga. La final am terminat cursa pe locul 56 cu timpul de 1:52:56, in timp ce Andrei ce merita toate felicitarile a terminat cursa pe locul 39 la categoria sa, cu timpul de 1:30:40.
Asteptam cu interes urmatoarea cursa. Pentru mine sper ca urmatoarea va fi Arges Summer Race, in parcul Trivale din Pitesti.
duminică, 30 mai 2010
Cu Bici la Comana
Am vrut sa ne plimbam cu bicicletele in Parcul National Comana, si in ciuda faptului ca multi erau sceptici in privinta vremii, fiind amenintati de posibilitatea ploilor, ne-am hotarat sa mergem sa dam o raita.
Asa ca ieri am pornit catre Comana. Dupa ce am reusit sa ne adunam toti la un loc, am tras masinile la umbra, si am pornit la drum. Dupa ce am platit taxa de 2 lei, am pornit pe drumul de macadam prin padure.
La inceput incercam sa gasim un ritm comun, mai oprindu-ne pentru a ne astepta reciproc. Padurea pare desprinsa din poveste, avand un aer misterios.
La prima bifurcatie ne-am hotarat sa ne impartim in doua cete, unii urmand sa mearga ceva mai fata, restul ramanand un pic in urma noastra.
Am ajuns in dreptul locuintelor lacustre, unde spre dezamagirea noastra, atmosfera era stricata, de cativa oameni cu gratare si manele. Dar nefiind intimidati am legat bicicletele si am pornit in cautarea locuintelor lacustre. Drumul pe puntile neintretinute prin stufaris, este foarte frumos, dar din pacate din locuintele lacustre nu au mai ramas decat niste ruine.
Am pornit din nou la drum, si dupa ce am urcat o panta ce serpuia prin padure, am intalnit alte dovezi ca oamenii nu se impaca bine cu natura. Intai un morman de moloz de la constructii, lasat in mijlocul drumului, apoi un alt loc plin de excedentul de gunoi lasat de unii turisti. In fine am gasit un loc de popas, unde i-am asteptat pe cei ramasi in urma, si unde ne-am intalnit cu Raluca si Cristina, ele fiind cele doua exploratoare ce se deplasau prin forta propriilor picioare. Hmm, da stiu si noi foloseam forta picioarele, dar noi eram ajutati si de rotile bicicletelor, spre deosebire de ele.
Am pornit din nou la drum, prin luminis, padure, iesind la un drum asfaltat, dar foarte stricat, numai bun pentru MTB. Am iesit din padure, am intrat in sat, apoi iar padure, apoi un lan de grau. Am mers cativa kilometrii pe drumul de caruta croit prin lanul de porumb, ca in final sa iesim intr-un alt drum de macadam, ce ne-a adus inapoi in Comana. Dupa o coborare in viteza, acest macadam, am facut pana la roata dupa spate.
Una peste alta a fosta o iesire frumoasa, in aer liber. O asteptam cu interes pe urmatoarea.
Las fotografiile sa vorbeasca:
P.S.: Astept si descrierile celorlati, precum si pozele lor.
Las fotografiile sa vorbeasca:
 |
| Cu Bici la Comana |
P.S.: Astept si descrierile celorlati, precum si pozele lor.
joi, 27 mai 2010
Prima evadare 2010
Pe 9 mai, de ziua Europei, am luat parte la primul meu concurs de ciclism cross country. Concursul a avut loc intre Bucuresti si Snagov prin păduri și drumuri de țară pe o distanță de aproximativ 55 de km.
Bicicleta a fost pregatita de cu o seara inainte, am pus numerele de concurs, am avut numarul 1404, am prin pompa, am prins gentuta de sa, care continea cele trebuincioase, camera de rezerva, imbusuri si leviere. Dimineata, am pus bicicleta in masina si m-am indreptat catre zona de start, in Baneasa, in fata Academiei de politie, unde in final s-au strans circa 1300 de biciclisti, in ciuda norilor amenintatori. Aici m-am intalnit cu Vici, si cu Tudor. Alaturi de Tudor am asteptat plini de nerabdare startul maratonului.
Imediat dupa ce am luat startul, au inceput sa cada si primii stropi de ploaie. Intrucat eram pozitionati pe la jumatatea plutonului, am fost un pic incetiniti de ambuteiajele create in padure. Totul decurgea bine, pana in momentul in care am ajuns in spatele aeroportului Otopeni, unde unde cu vreo 2 km, inainte de CP5 (km. 14.5) urechea de la schimbatorul meu spate a cedat. (Pentru cei interesati de aspecte tehnice mentionez ca schimbatorul este un Shimano Alivio). Am impins bicicleta pana la CP5, unde am dat jos schimbatorul si cu ajutorul altor concurenti ce au intalnit aceeasi problema, am reusit sa scurtez lantul si sa il pun direct pe unul dintre pinioane. Astfel dupa ce am stat la CP5 aproximativ 1 ora, sau mai mult, incercand sa fac aceasta "reparatie" dar ajutandu-i si pe altii sa faca acelasi lucru, am pornit din nou la drum, in speranta ca voi reusi sa termin traseul. Din pacate dupa aproximativ 3 km. lantul a cedat, si am fost nevoit sa ma intorc din drum. In final am ajuns la zona de finish, cu ajutorul unei dube, a organizatorilor, ce a venit in ajutorul nostru de la Palatul Ghica, pentru ca apoi sa fim transferati cu un autobuz RATB. Tudor a terminat al 453-lea la general, iar Vici al 711-lea. Felicitari si lor si tuturor participantilor, dar mai ales organizatorilor.
Imediat dupa ce am luat startul, au inceput sa cada si primii stropi de ploaie. Intrucat eram pozitionati pe la jumatatea plutonului, am fost un pic incetiniti de ambuteiajele create in padure. Totul decurgea bine, pana in momentul in care am ajuns in spatele aeroportului Otopeni, unde unde cu vreo 2 km, inainte de CP5 (km. 14.5) urechea de la schimbatorul meu spate a cedat. (Pentru cei interesati de aspecte tehnice mentionez ca schimbatorul este un Shimano Alivio). Am impins bicicleta pana la CP5, unde am dat jos schimbatorul si cu ajutorul altor concurenti ce au intalnit aceeasi problema, am reusit sa scurtez lantul si sa il pun direct pe unul dintre pinioane. Astfel dupa ce am stat la CP5 aproximativ 1 ora, sau mai mult, incercand sa fac aceasta "reparatie" dar ajutandu-i si pe altii sa faca acelasi lucru, am pornit din nou la drum, in speranta ca voi reusi sa termin traseul. Din pacate dupa aproximativ 3 km. lantul a cedat, si am fost nevoit sa ma intorc din drum. In final am ajuns la zona de finish, cu ajutorul unei dube, a organizatorilor, ce a venit in ajutorul nostru de la Palatul Ghica, pentru ca apoi sa fim transferati cu un autobuz RATB. Tudor a terminat al 453-lea la general, iar Vici al 711-lea. Felicitari si lor si tuturor participantilor, dar mai ales organizatorilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)