In urma cu o saptamana, sambata 12 februarie, am iesit la o plimbare cu bicicletele in padurea Comana. Anul trecut am mers de doua ori la Comana, prima data am fost la sfarsit de mai si a doua oara in vara. Am zis sa vedem cum este si iarna prin padurea Comana si uite asa ne-am hotarat sa mergem intr-o plimbare acolo. Ne-am intalnit la manastirea Comana, unde unii au venit cu masinile iar altii direct pe biciclete. Din pacate Emilian a descoperit ca bicicleta sa avea nevoie de o revizie, si din pacate nu a putut sa pedaleze alaturi de noi, asa ca s-a hotarat sa alerge pe langa noi.
Asa ca ne-am urcat pe bicle, am traversat repede satul Comana, si in dreptul Casei Comana deja am dat peste primele portinui de gheata. Am continuat pe drumul forestier ce intra in padure. Aici pentru unii a fost balet pe roti, pentru altii a insemnat multe cazaturi, pentru unii distractie, iar pentru altii greu. Am facut un prim popas aproape de puntea catre locuintele lacustre, unde am facut cateva fotografii si ne-am regrupat. Din pacate eu aici mi-am dat seama ca am carat aparatul foto degeaba dupa mine, acumulatorii fiind complet descarcati.
A urmat o portiune de urcare pe gheata, care pentru multi a fost cam obositoare, alegand sa impinga la biciclete in loc sa mearga pe ele, intrucat gheata amestecata cu zapada facea dificil acest lucru. Usor usor am ajuns la un alt loc frumos de popas, la busteni, unde unii si-au scos pachetelul si au mancat ceva pentru a reincarca bateriile. Pornind din nou la drum am dat peste un noroi gros si lipicios care ne-a facut pe toti sa ne orpim si sa curatam franele, cauciucurile si schimbatoarele. Tura a continuat pe asfalt amestecat cu pamant, apa si gheata, si in sfarsit am putut sa ne dezmortim un pic, prinzand ceva viteza.
Binenteles ca nu putea sa terminam tura pe asfalt asa ca am reintrat pe un drum forestier in padure, apoi pe o poteca ce mergea pe marginea unor santuri, a urmat o coborare un pic mai tehnica, datorita solului in primul rand, pentru ca final sa iesim undeva in drumul forestier pe care am intrat prima oara, si sa ajungem din nou pe asfalt in dreptul casei Comana. Aici unii s-au intors inapoi in padure pentru inca o tura, in timp ce altii au incercat sa repare o pana. In final cativa dintre noi ne-am oprit pe malul Neajlovului, intr-un restaurant sa mancam o ciorbita calda si o friptura.
Cei care au venit cu masinile au parcurs ~ 15 Km. intr-un ritm destul de lejer. A fost o plimbare frumoasa printr-o padure de basm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu