La sfârşit de an, ce altceva aş putea să scriu decât o retrospectivă a anului ce tocmai se incheie. Asta pe lângă un joc de leapşa a bloggerilor, pornită de persoane de care nici nu auzisem până acum, dar se pare ca acest joc de leapşa şi'a creat cumva drum şi către mine, Radu Balan fiind cel ce m-a desemnat sa scriu un articol pe această temă.
Anul 2010 pentru mine a însemnat un an plin de evenimente plăcute, şi de realizări personale. Am început anul cu o plimbare de o noapte la munte alături de soţia mea Raluca şi de prietena noastră Cristina. Începând anul pe drumuri, am continut cu drumurile şi in cursul anului.
În 2010 am biciclit ~ 2500 Km.
Astfel prin primăvară am decis că este momentul să îmi cumpăr o noua bicicletă, pe cea veche i-am lăsat-o tatălui meu, să se mai plimbe şi el, mai ales că ştiu ca a fost întodeauna atras de vehiculele pe două roţi. Noua bicicleta, Cube Aim, model 2010, a reuşit să mă schimbe destul de mult. Astfel am ajuns să particip in cursul anului la trei concursuri de MTB: Prima evadare, Surmont MTB Challenge şi Predeal MTB Trophy. În afara de concursuri am participat la multe ieşiri cu bicicletele, prin jurul Bucureştiului, unele iniţiate de mine, altele iniţiate de alţii. Au fost foarte frumoase ieşirile de la Cube Days, organizate de cei de le BikeXpert, şi le aştept cu interes şi anul viitor.
Dar nu am ieşit cu bicicleta doar la concursuri sau la pădure ci am mers si la evenimentele din oraş, unde am avut ocazia să cunosc nişte oameni deosebiţi pasionaţi de bicicletă, care mi-au insuflat şi alimentat pasiunea mea pentru biciclete. Am mers la BikeWalk şi Ciclopromenada nocturnă. Apoi în urma unor discuţii am vrut să mă implic mai mult şi am iniţiat proiectul Drumul bicicletei de care personal sunt foarte mândru şi cred că a reuşit să îşi atingă obiectivul.
Nu mă voi apuca acum să îi înşir pe toţi oamenii frumoşi pe care i-am întânit la aceste evenimente, întrucât sunt prea mulţi, dar ţin să le mulţumesc tuturor pentru că au acceptat să îmi fie prieteni, şi vreau în mod special să le mulţumesc celor m-au ajutat să pun pe picioare proiectul Drumul bicicletei, şi care probabil anul viitor se vor implica mult mai mult decât o voi putea face eu.
În 2010 am schimbat cifrul
Alături de câţiva prieteni am aniversat împlinerea a trei decenii de când fac umbră acestui pământ.
Cea mai importantă realizare pe plan personal a venit în momentul ăn care am aflat că voi avea un copil, cel mai probabil o fetiţă din câte ne-a spus Dl. Dr. Filipescu.
Astfel consider că pe plan personal am avut un an plin, dar pe plan profesional nu pot spune că s-a întâmplat nimic deosebit.
Sper ca anul următor să ne aducă tuturor mai multă stabilitate financiară şi cât mai multe realizări personale şi profesionale.
Şi ca să continui jocul de leapşa arunc mănuşa către Andrei şi Gabriel şi aştept cu interes articolele lor.
Va doresc tuturor un an bun, şi multă multă sănătate, fără sănătate nu putem realiza mare lucru.
La mulţi ani!
vineri, 31 decembrie 2010
marți, 2 noiembrie 2010
Predeal MTB Trophy
Am ramas in urma cu articolele pe blog, dar voi incerca sa ajung la zi cu ele, saptamana asta.
Pe 25 septembrie am participat la Predeal MTB Trophy.
Am aflat din timp de acest concurs organizat de MTB Pro impreuna cu Primaria Predeal, si alti sponsori si parteneri. Cica ar fi fost sponsor media Kiss FM... se poate, eu nu am auzit nimic legat de acest concurs pe acest post de radio, si de altfel nici nu am vazut vreo manifestare in acest sens la fata locului.
Cum am copilarit in Predeal, pentru mine participarea la acest eveniment avea o valoare sentimentala, asa ca imediat ce am aflat de eveniment m-am inscris on-line si am asteptat cu nerabdare ziua concursului. Binenteles ca am promovat cat am putut demult acest eveniment, am anuntat pe toata lumea, bucurandu-ma ca un copil. Parca eu as fi fost organizatorul.
In vinerea dinaintea concursului am plecat cu masina din Bucuresti. Am ajuns dupa-masa in Predeal, la baza partiei de schi, unde se efectuau inscrierile. Eram insotit de Raluca si Ruxandra, si dupa ce am mancat ceva la Fulg de Nea, si am facut cateva fotografii, am aflat ca era un domn de la Race Tech Ploiesti care se ocupa de reglaje la biciclete, asa ca l-am rugat sa se uite un pic si la bicicleta mea. Mi-a reglat schimbatoarele, franele si chiar mi-a centrat un pic rotile. Nu a vrut sa accepte nimic in schimb, dar a facut o treaba excelenta, si ii multumesc inca o data, cu toate ca nu cred ca ajunge pe acest blog.
Apoi am intrat in Fulg de Nea, unde am achitat taxa de inscriere si am primit numarulde concurs 65, tricoul si cipul de cronometrare.
Vineri noapte am dormit in Brasov la Radu, sau mai bine spus am stat intins in pat incercand sa dorm. Nu stiu de ce, poate din cauza emotiei nu am reusit sa dorm mai toata noaptea.
Ziua concursului:
Am ajusn in Predeal unde era ceata si o vreme cam neprietenoasa. Nu prea dormisem bine, spatele ma durea si ma supara si burta, cu toate astea trebuia sa particip si sa termin cursa, chiar daca ajunegam ultimul la 5 ore dupa ce terminau toti.
Am participat la tura scurta.
Traseul foarte frumos, si organizatorii s-au straduit sa faca treaba buna. Punctele de alimentare foarte bine aprovizionate: ciocolata, glucoza, banane, struguri, apa, ceai si cred ca si ceva energizant dar nu sunt sigur. Intradevar masinile dupa drumul forestier au fost o problema, cauzand ruperi de ritm pentru multi, in plus mi s-au parut si mai aiurea organizatorii care vajaiu pe langa tine pe ATV-uri. Si apropo de ATV-uri, m-am oprit la un moment dat cu vreo 2-3 Km. inainte de Susai, unde drumul avea un spatiu mai retras in partea stanga. Am lasat bicicleta jos si mi-am scos un baton energizant, moment in care cobora un sir de ATV-uri (deh lumea se plimba indiferent daca este concurs sau nu), si doua fete care erau pe ultimul ATV chiar vroiau sa depaseasca prin dreapta. Cred ca am avut un moment de stralucire ca m-am repezit sa iau bicicleta de acolo, ca altfel cred ca treceau peste ea. In timpul asta organizatorii urcau pe un alt ATV, spunandu-le sa o lase mai incet. M-au intrebat daca sunt ok, si cand le-am spus ca erau sa se urce pe bicicleta mea au inceput sa rada. Pentru mine sincer nu ar fi fost deloc amuzant sa vin la concurs de MTB si sa raman fara bicicleta pentru ca s-a urcat ATV-ul pe ea. Adica scap eu in Bucuresti si pe drumuri nationale si in padure, pe munte, in timpul unui concurs organizat sa raman fara bicicleta?!?!?!
Eh, sa trecem mai departe, ajung la Susai, am baut un ceai, am umplut bidonul cu apa, si am vrut sa pornesc mai departe, am intrebat pe unde si mi s-a aratat vag o directie, in timpul asta a aparut un alt ciclist injurand de mama focului ca a gresit traseul si ca a trebuit sa ocoleasca. Eu am pornit in directia indicata si dupa doua trei sute de metri m-am trezit intr-un santier cautand traseul pe acolo. M-am intors inapoi, si baiatul care imi indicase directia se uita lung si tamp la mine, si imi spune foarte calm... "pe langa gard".
Foarte frumoasa coborarea pe radacini, cu toate ca nu ar fi stricat nici aici un marcaj de atentionare, sau o mai buna delimitare a traseului. Aici era sa imi rup un pic gatul, cand m-am trezit cu vreo 3-4 turisti in fata, care urcau agale, pe langa banda care in mare parte flutura pe jos. Cand am iesit in partia Cocosu, un alt concurent ma inreba: "si acum? Pe unde?" Eu cunoscand zona, zic in stanga, dar el tot nu prea era prea convins. Adevarul este ca nu exista nici aici vreun marcaj, sau vreun arbitru. Am urcat pana la Clabucet, mai mult pe langa bicicleta, iar ajuns aici binenteles ca in continuare nu se zarea nici un marcaj, doar un grup de la Let's Do It Romania, care mergeau labartati pe tot drumul. La Garbova, unde erau baietii de la Salvamont (salutari si multumuri lui Viorel si Dorin), foarte amabili de altfel, am stat cateva minute si am pornit din nou spre traseu. Binenteles ca nici aici nu prea se vedea pe unde este intrarea in padure, dar stiind cam pe unde ar trebui sa fie am nimerit poteca. Poteca superba dar alunecoasa, a avut portiuni destul de tehnice. In mare parte erau marcate portiunile periculoase, dar au fost cateva care m-au cam speriat un pic, nefiind marcate. Lucru care m-a facut sa merg ceva mai incet. In schimb la curbele stranse erau vreo 2-3 baieti care strigau din timp, si chiar faceau treaba buna, pentru care le multumesc. Mai erau inca doi baieti mai jos la bifurcatie, cand intrai din nou in padure, unul dintre ei mi-am dat seama in ultimul moment care era Tiberiu Sandu (daca am retinut numele corect), care chiar ma incurajat si cred ca mi-a facut si niste fotografii (multumesc!), de aici coborarea a fost superba, si foarte rapida.
Sper ca editia de anul viitor sa fie mai ok, mai ales din punct de vedere al marcajelor, si a atitudinii unora (un pusti de la Susai si un organizator de la finish) care era cam sictiriti de atatia concurenti probabil). In rest s-a vazut ca organizatorii si-au dat silinta sa mearga treaba bine. Sper ca anul viitor sa reusesc un rezultat mai bun.
Am terminat cursa pe locul 47 la categoria mea de varsta in 2:44:41.7.
Felicitari tuturor celorlalti participanti pentru rezultatele obtinute si in special lui Andrei, care m-a insotit pe aproape toata urcarea pana la Susai, si lui Emil care a participat la tura lunga.
Pe 25 septembrie am participat la Predeal MTB Trophy.
Am aflat din timp de acest concurs organizat de MTB Pro impreuna cu Primaria Predeal, si alti sponsori si parteneri. Cica ar fi fost sponsor media Kiss FM... se poate, eu nu am auzit nimic legat de acest concurs pe acest post de radio, si de altfel nici nu am vazut vreo manifestare in acest sens la fata locului.
Cum am copilarit in Predeal, pentru mine participarea la acest eveniment avea o valoare sentimentala, asa ca imediat ce am aflat de eveniment m-am inscris on-line si am asteptat cu nerabdare ziua concursului. Binenteles ca am promovat cat am putut demult acest eveniment, am anuntat pe toata lumea, bucurandu-ma ca un copil. Parca eu as fi fost organizatorul.
In vinerea dinaintea concursului am plecat cu masina din Bucuresti. Am ajuns dupa-masa in Predeal, la baza partiei de schi, unde se efectuau inscrierile. Eram insotit de Raluca si Ruxandra, si dupa ce am mancat ceva la Fulg de Nea, si am facut cateva fotografii, am aflat ca era un domn de la Race Tech Ploiesti care se ocupa de reglaje la biciclete, asa ca l-am rugat sa se uite un pic si la bicicleta mea. Mi-a reglat schimbatoarele, franele si chiar mi-a centrat un pic rotile. Nu a vrut sa accepte nimic in schimb, dar a facut o treaba excelenta, si ii multumesc inca o data, cu toate ca nu cred ca ajunge pe acest blog.
Apoi am intrat in Fulg de Nea, unde am achitat taxa de inscriere si am primit numarulde concurs 65, tricoul si cipul de cronometrare.
Vineri noapte am dormit in Brasov la Radu, sau mai bine spus am stat intins in pat incercand sa dorm. Nu stiu de ce, poate din cauza emotiei nu am reusit sa dorm mai toata noaptea.
Ziua concursului:
Am ajusn in Predeal unde era ceata si o vreme cam neprietenoasa. Nu prea dormisem bine, spatele ma durea si ma supara si burta, cu toate astea trebuia sa particip si sa termin cursa, chiar daca ajunegam ultimul la 5 ore dupa ce terminau toti.
Am participat la tura scurta.
Traseul foarte frumos, si organizatorii s-au straduit sa faca treaba buna. Punctele de alimentare foarte bine aprovizionate: ciocolata, glucoza, banane, struguri, apa, ceai si cred ca si ceva energizant dar nu sunt sigur. Intradevar masinile dupa drumul forestier au fost o problema, cauzand ruperi de ritm pentru multi, in plus mi s-au parut si mai aiurea organizatorii care vajaiu pe langa tine pe ATV-uri. Si apropo de ATV-uri, m-am oprit la un moment dat cu vreo 2-3 Km. inainte de Susai, unde drumul avea un spatiu mai retras in partea stanga. Am lasat bicicleta jos si mi-am scos un baton energizant, moment in care cobora un sir de ATV-uri (deh lumea se plimba indiferent daca este concurs sau nu), si doua fete care erau pe ultimul ATV chiar vroiau sa depaseasca prin dreapta. Cred ca am avut un moment de stralucire ca m-am repezit sa iau bicicleta de acolo, ca altfel cred ca treceau peste ea. In timpul asta organizatorii urcau pe un alt ATV, spunandu-le sa o lase mai incet. M-au intrebat daca sunt ok, si cand le-am spus ca erau sa se urce pe bicicleta mea au inceput sa rada. Pentru mine sincer nu ar fi fost deloc amuzant sa vin la concurs de MTB si sa raman fara bicicleta pentru ca s-a urcat ATV-ul pe ea. Adica scap eu in Bucuresti si pe drumuri nationale si in padure, pe munte, in timpul unui concurs organizat sa raman fara bicicleta?!?!?!
Eh, sa trecem mai departe, ajung la Susai, am baut un ceai, am umplut bidonul cu apa, si am vrut sa pornesc mai departe, am intrebat pe unde si mi s-a aratat vag o directie, in timpul asta a aparut un alt ciclist injurand de mama focului ca a gresit traseul si ca a trebuit sa ocoleasca. Eu am pornit in directia indicata si dupa doua trei sute de metri m-am trezit intr-un santier cautand traseul pe acolo. M-am intors inapoi, si baiatul care imi indicase directia se uita lung si tamp la mine, si imi spune foarte calm... "pe langa gard".
Foarte frumoasa coborarea pe radacini, cu toate ca nu ar fi stricat nici aici un marcaj de atentionare, sau o mai buna delimitare a traseului. Aici era sa imi rup un pic gatul, cand m-am trezit cu vreo 3-4 turisti in fata, care urcau agale, pe langa banda care in mare parte flutura pe jos. Cand am iesit in partia Cocosu, un alt concurent ma inreba: "si acum? Pe unde?" Eu cunoscand zona, zic in stanga, dar el tot nu prea era prea convins. Adevarul este ca nu exista nici aici vreun marcaj, sau vreun arbitru. Am urcat pana la Clabucet, mai mult pe langa bicicleta, iar ajuns aici binenteles ca in continuare nu se zarea nici un marcaj, doar un grup de la Let's Do It Romania, care mergeau labartati pe tot drumul. La Garbova, unde erau baietii de la Salvamont (salutari si multumuri lui Viorel si Dorin), foarte amabili de altfel, am stat cateva minute si am pornit din nou spre traseu. Binenteles ca nici aici nu prea se vedea pe unde este intrarea in padure, dar stiind cam pe unde ar trebui sa fie am nimerit poteca. Poteca superba dar alunecoasa, a avut portiuni destul de tehnice. In mare parte erau marcate portiunile periculoase, dar au fost cateva care m-au cam speriat un pic, nefiind marcate. Lucru care m-a facut sa merg ceva mai incet. In schimb la curbele stranse erau vreo 2-3 baieti care strigau din timp, si chiar faceau treaba buna, pentru care le multumesc. Mai erau inca doi baieti mai jos la bifurcatie, cand intrai din nou in padure, unul dintre ei mi-am dat seama in ultimul moment care era Tiberiu Sandu (daca am retinut numele corect), care chiar ma incurajat si cred ca mi-a facut si niste fotografii (multumesc!), de aici coborarea a fost superba, si foarte rapida.
Sper ca editia de anul viitor sa fie mai ok, mai ales din punct de vedere al marcajelor, si a atitudinii unora (un pusti de la Susai si un organizator de la finish) care era cam sictiriti de atatia concurenti probabil). In rest s-a vazut ca organizatorii si-au dat silinta sa mearga treaba bine. Sper ca anul viitor sa reusesc un rezultat mai bun.
Am terminat cursa pe locul 47 la categoria mea de varsta in 2:44:41.7.
Felicitari tuturor celorlalti participanti pentru rezultatele obtinute si in special lui Andrei, care m-a insotit pe aproape toata urcarea pana la Susai, si lui Emil care a participat la tura lunga.
joi, 23 septembrie 2010
Cube Days V si alte bicicleli
Duminica trecuta asa cum am anuntat am fost la Cube Days V. Evenimentul a fost organizat de BikeXpert la Cernica, si a fost ultima editie din aceasta vara. Sper ca se va relua acest eveniment si vara viitoare.
Ne-am strans la strandul Cernica in jurul orei 9 dimineata. Batea vantul si toata lumea era cam zgribulita. Eu bineneteles ca uitasem sa imi iau si haina cu mine, asa ca eram doar in tricou, noroc cu Stefan care avea o bluza in plus in masina. In plus Dragos avea grija ca muzica sa fie pe masura evenimentul, si ne-am mai incalzit dansand. De data asta Robert, ghidul nostru de la editia a patra a Cube Days, a lipsit, asa ca am mers cu grupa lui Cocos. Binenteles aici s-au inscris toti cei care ne-am mai intalnit la Drumul bicicletei, sau alte evenimente de acest gen.
Am parcurs ~ 30 Km. prin frumoasa Padure Cernica. Vremea a tinut cu noi soarele incalzindu-ne imediat ce am pornit la drum. Tot drumul a fost uscat, chiar prea uscat. Am mers pe sub bolta copacilor, am trecut printr-o zona de conifere unde miroasea fantastic, ne-am plimbat pe marginea lacului, una peste alta o iesire foarte reusita. Singurul lucru care a lipsit a fost cursul tehnic tinut de Mircea Florescu la editiile anterioare.
La final am macat cativa mici, unii au baut berica, altii care trebuiau sa conduca la intoarcere s-au multumit cu apa.
Abea astazi am reusit sa ma ocup Blacky (asa m-am hotarat sa o numesc pe bicicleta mea: Black Beauty, pe scurt Blacky, stiu nu sunt foarte original :D) si i-am facut o baie. M-am chinuit ceva pana am reusit sa curat lantul asa cum trebuie, dar in final am reusit sa il curat. Si daca tot am spalat atat, m-am gandit ca ar trebui sa va arat si noul angrenaj cu noile pedale. Angrenajul este de la Truvativ, iar pedalele habar nu am ce sunt dar imi plac mult mai mult decat cele vechi.
Apropo, daca este cineva interesat vand angrenajul vechi cu tot cu pedale.
In seara asta ma pregatesc sa merg la Drumul bicicletei 8. La 19:00 ma intalnesc la Favorit, cu cei ce vin din Drumul Taberei si Militari, iar la 19:30 ne intalnim cu restul la punctul de plecare: centrul Parcului Vacaresti (in spatele Palatului Copiilor). Tura va fi prin Tineretului si Berceni.
Sambata abea astept sa merg la Predeal MTB Trophy la tura scurta pentru amatori binenteles. Revin saptamana viitoare cu detalii, sa va spun cum a fost.
Ne-am strans la strandul Cernica in jurul orei 9 dimineata. Batea vantul si toata lumea era cam zgribulita. Eu bineneteles ca uitasem sa imi iau si haina cu mine, asa ca eram doar in tricou, noroc cu Stefan care avea o bluza in plus in masina. In plus Dragos avea grija ca muzica sa fie pe masura evenimentul, si ne-am mai incalzit dansand. De data asta Robert, ghidul nostru de la editia a patra a Cube Days, a lipsit, asa ca am mers cu grupa lui Cocos. Binenteles aici s-au inscris toti cei care ne-am mai intalnit la Drumul bicicletei, sau alte evenimente de acest gen.
Am parcurs ~ 30 Km. prin frumoasa Padure Cernica. Vremea a tinut cu noi soarele incalzindu-ne imediat ce am pornit la drum. Tot drumul a fost uscat, chiar prea uscat. Am mers pe sub bolta copacilor, am trecut printr-o zona de conifere unde miroasea fantastic, ne-am plimbat pe marginea lacului, una peste alta o iesire foarte reusita. Singurul lucru care a lipsit a fost cursul tehnic tinut de Mircea Florescu la editiile anterioare.
La final am macat cativa mici, unii au baut berica, altii care trebuiau sa conduca la intoarcere s-au multumit cu apa.
Apropo, daca este cineva interesat vand angrenajul vechi cu tot cu pedale.
In seara asta ma pregatesc sa merg la Drumul bicicletei 8. La 19:00 ma intalnesc la Favorit, cu cei ce vin din Drumul Taberei si Militari, iar la 19:30 ne intalnim cu restul la punctul de plecare: centrul Parcului Vacaresti (in spatele Palatului Copiilor). Tura va fi prin Tineretului si Berceni.
Sambata abea astept sa merg la Predeal MTB Trophy la tura scurta pentru amatori binenteles. Revin saptamana viitoare cu detalii, sa va spun cum a fost.
marți, 14 septembrie 2010
Bicicleli
Fiind ocupat cu alte scrieri si inscrieri, nu prea am mai apucat sa scriu pe aici nimic, asa ca m-am gandit ca ar fi timpul sa va tin la curent cu ultimele bicicleli.
Joia trecuta binenteles ca am fost la Drumul bicicletei 6 (Drumul Taberei - Militari), cea mai mare editie de pana acum, atat ca numar de participanti, cat si ca distanta si timp. Ne-am adunat 18 oameni la Favorit pe la 20:15, am pedalat ~ 15 km, am pus petice pe camere (altii), am mancat Shaorma (tot altii), am baut bere calda, si pe la 12 noaptea am plecat fiecare catre casa lui.
Apoi sambata am fost la Drumul bicicletei in afara orasului alaturi de Laura, Ovidiu, Helmut si Marian. Am vizitat Palatul Mogosoaia, ne-am plimbat prin Buftea si am descoperit ca exista piste de biciclete amenajate pe carosabil, am facut fotografii, am vazut rate si cormorani, am trecut pe langa o stana. Pe scurt a fost o zi superba!
Joia aceasta voi merge din nou la Drumul bicicletei, iar sambata voi merge la ultima editie din acest an a Cube Days, la Cernica. Sper sa mai ies intre timp la cateva ture de "antrenament" prin oras intrucat saptamana viitoare vrea sa fiu pregatit pentru concursul de la Predeal.
Apropo m-am inscris la concursul organizat de Biciclistul! ;)
duminică, 29 august 2010
BikeWalk de vara 6
Dupa ce am fost la cu bicicleta la Comana si dupa ce am mers cu bicicletele la metrou binenteles ca nu puteam sa terminam altfel ziua de bicicleala decat mergand la penultima editie BikeWalk. Tocmai din aceasta cauza am decis sa coboram din metroul la statia Tineretului, intrucat de aici incepe traseul BikeWalk in fiecare sambata de la ora 18:00. Inca o data ne-am plimbat la BikeWalk si am socializat cu ceilalti participanti.Si de aceasta data s-au strans aproximativ 200 de oameni, ce au pedalat acompaniati de masinile si motocicletele de politiei.
Am pornit din parcul Tineretului in sunt zglobiu de claxoane si ne-am indreptat catre piata Unirii. Ca la fiecare editie toata lumea era vesela si binedispusa, vorbind unii cu altii in trafic si claxonand in dreptul fiecarei intersectii, sau a oamenilor aflati pe margine ce ne sustineau.
Ce nu mi-a placut a fost faptul ca la un moment dat s-a gasit cineva care era foarte deranjat de "zgomotul" creat de claxoanele bicicletelor. Necunoscand respectiva persoana decat din vedere, am mers pe ideea ca este doar un capriciu copilaresc. Dar intrucat chipul mi se parea foarte cunoscut de prin fotografiile de la diverse evenimente "pe doua roti" am avut curiozitatea sa vad cine era cel deranjat, si spre stupoarea mea am vazut ca este o persoana activa in organizarea de "alte evenimente de profil" si mai mult decat atat, se declara a fi anarhist, de altfel si blogul sau cu titlu pompos in limba engleza te duce cu gandul la acelasi lucru, cu toate ca dupa ce te uiti peste cateva articole (toate scrise in romana) nu gasesti nimic care sa te duca cu gandul la anarhie. Si uite asa ajungem din nou la zicala "pe dinafara-i vopsit gardu' si-nauntru leopardu'". Se pare ca prima impresie nu ma inselat. Oricum cred ca ar fi o idee ca Ariel sau Iulian, cei ce sustin miscarea BikeWalk, si pe care tin sa ii felicit inca o data pentru ce au realizat, sa mentioneze pentru cei ce nu inteleg ca este un eveniment de promovare, un moment vesel, pentru ca se pare ca sunt unii care nu inteleg acest aspect.
Apoi am pornit spre casa parcurgand ultimii kilometrii dintr-o sambata superba petrecuta in saua bicicletei.
Ce ma asteapta saptamana urmatoare:
- Joi - Drumul bicicletei 5
- Sambata - Ultima editie BikeWalk de vara
Cu bicicleta la metrou
.jpg)
Asa cum va promiteam in articolul de ieri continui descrierea aventurilor cu bicicleta..jpg)
Astfel ajunsi la capatul cartierului Berceni, extenuati dupa cei ~120 de km, iar eu resimtindu-ma un pic dupa cazatura, am decis sa luam metroul. Am zis ca este o ocazie buna sa incercam si noi sa vedem cat de greu, sau usor este sa mergi cu bicicleta la metrou, nu de alta, dar in conditii "normale" nu cred ca m-as fi urcat cu bicicleta in metrou.Si iata ca ajunsi la capatul metroului am descis sa intram, doamna de la casa a fost foarte amabila si ne-a deschis usa dupa ce am taxat calatoria am coborat scarile si apoi le-am urcat ca sa iesim pe celalalt peron. Foooarte greu de carat bicicleta pe scari dupa ce ai mers pe ea ceva kilometri. Metroul parca ne astepta pe noi.
Astfel ne-am indreptat catre prima usa a primului vagon, asa cum primisem indicatii si de la paznicii ce aparusera vigilenti cand ne-au vazut cu bicicletele. Au venit repede dupa noi, si ne-au instruind sa tinem bicicletele si sa nu le sprijinim de nimic, Unul dintre ei ramanand la o mica distanta de noi pentru a ne "supraveghea".
Am calatorit astfel cu metroul pana la statia Tineretului udne am coborat din metrou si ne-am indreptat catre scari. Aici am descis sa folosim scara rulanta, care a fost de un real ajutor.
A fost interesant de mers cu metroul si consider ca este de mare ajutor pentru cei ce doresc sa se deplaseze catre parcul din Bucuresti pentru a se plimba cu bicicleta si le este teama de traficul din Bucuresti.
Personal nu stiu daca voi repeta prea curand experienta intrucat prefer sa ma deplasez pe bicicleta atata timp cat ea ma duce, iar eu o pot conduce.
sâmbătă, 28 august 2010
Vara cu bicicleta la Comana
Vorbim de ceva timp, mai bine spus de cand am fost in primvara, sa ne intoarcem la Comana. Si uite ca ziua in care ne-am intors a venit. Am pregatit totul noaptea pe la vreo 2, si pe la 2:30 am mers la culcare, cu gandul ca trebuie sa ma trezesc la ora 6:30, pentru a ma intalni cu Ruxandra in fata blocului meu, si apoi cu restul participantilor.
La 8:00 dormeam adanc, si auzeam ceva sunand ca prin vis, era interfonul care suna de zor, Ruxandra ajunsese, eu nu auzisem nici telefonul cand a sunat la 6:30 si nici cand m-a sunat Ruxandra la 7:30. Buimac am inceput sa alerg prin casa, pentru a cobori cat mai repede. Nu stiu cum am reusit performanta sa cobor in ~ 15 min, ca sa vad ca venise mai toata lumea in fata blocului.
Am pornit pe Drumul Taberei, spre Academia militara unde ne-am intalnit si cu Vali, si am continuat pe Panduri, Viilor, Giurgiului pana am iesit din Bucuresti. Am mers in continuare pe D.N.-ul ce merge spre Giurgiu, iar la primul sens giratoriu am facut stanga. In sensul giratoriu erau cativa ciclisti pe cursiere care pareau ca se antreneaza.
Iesind dupa D.N. am mers un pic prin primul sat si am facut un prim popas la umbra, apoi am continuat drumul spre Comana. Pana in acest punct pot spune ca am avut o viteza medie de 20 km/h. La 11:00 am ajuns la Manastirea Comana, unde ne-am decis sa facem un popas si sa mancam ceva. Ionut ne-a condus undeva in spatele manastirii, unde peisajul era superb. Intre timp a aparut si George care fiind dupa o saptamana mai grea a venit pana aici cu masina. Dupa ce am pus burtile la cale, si ne-am rehidratat am pornit catre intrarea in Parcul National Comana. Am achitat taxa modica de 3 Lei, sincer mai bine ar desfiinta aceasta taxa sau ar mari-o. Nu stiu cati bani se strang din colectarea acestei taxe, dar cert este ca mare lucru nu prea se face in parc cu acesti bani. Uitandu-ma la ciclometru am remarcat ca viteza medie crescuse la aproape 23 km/h, iar distanta era de 37 de km.
Am pornit mai departe catre locuintele lacustre, si dupa o scurta vizita in care am constatat ca se depreciasera destul de mult din primavara si pana acum, poate si datorita afluxului mare de turisti adusi de autobuzele D-nei. Udrea, ne-am oprit la palavre, si cateva poze.
Apoi am pornit din nou la drum prin frumoasa padure Comana. La un moment dat am apucat-o pe un drum ce urca prin padure in ideea de a ne intoarce catre Comana, si dupa o mica urcare, am pornit la vale. Dintr-un durm frecventat de tractoare forestiere s-a transformat intr-o poteca ce intr-un final ne-a scos in spatele unor case. Aici drumul se intorcea un pic inapoi urmand linia de demarcatie dintre curtile oamenilor si padure.
Aici am vazut partea urata a Comanei. Drumul ce avea o latime de aproximativ 1.5 metri era plin de gunoaie de toate felurile: de la gunoi menajer, la faianta, tigla, sticla, peturi, cutii de conserve, si chiar un vas de WC spart. ORIBL SI DEZGUSTATOR sa vezi asa ceva oriunde, cu atat mai mult intr-un Parc National! Practic era ca si cum ai merge prin mijlocul unei gropi de gunoi. Dupa acea am aflat si numele strazii pe care erau amplasate casele respective: Str. Bujurolui. Practic locuitorii acestei strazi, poate si alte strazi, nu cred ca beneficiaza de serviciu de salubrizare, intrucat parea ca tot gunoiul il arunca peste gardul din spatele casei.
Dar sa revenim la plimbarea noastra... Am ajuns in centrul localitatii Comana si ne-am oprit sa ne luam apa, iar aici George a descoperit ca a facut pana. Fiind aproape de manasitrea unde lasase masina a umflat un pic cauciul si am pornit catre aceasta.
Binenteles ca nu putea sa se termine totul fara nici un fel de incident, asa ca la cateva sute de metri de manastire, in timp ce tineam ghidonul cu o mana, si fotografiam cu cealalta, am observat ca urma o mica urcare si m-am gandit ca ar fi cazul ca incep sa dau din pedale, fara a realiza ca eu prinsesem ceva viteza pe ultima coborare si ma aflam pe un pinion mare (de urcare), efectul a fost ca dupa ce am dat in gol de cateva ori la pedale, mi-am pierdut echilibrul si m-am intins pe asfalt.
Dupa ce ne-am despartit de George am pornit inapoi spre Bucuresti, dar de aceasta data, am decis sa ne intoarcem pe alt drum, respectiv prin Mironesti - Teiusu, apoi am trecut Argesul apucand-o prin Colibasi spre Berceni.
Binenteles ca ziua nu s-a terminat aici, dar urmeaza restul in alte doua povestioare, si deasemenea voi incarca fotografiile si voi posta aici linkul.
La 8:00 dormeam adanc, si auzeam ceva sunand ca prin vis, era interfonul care suna de zor, Ruxandra ajunsese, eu nu auzisem nici telefonul cand a sunat la 6:30 si nici cand m-a sunat Ruxandra la 7:30. Buimac am inceput sa alerg prin casa, pentru a cobori cat mai repede. Nu stiu cum am reusit performanta sa cobor in ~ 15 min, ca sa vad ca venise mai toata lumea in fata blocului.
Am pornit pe Drumul Taberei, spre Academia militara unde ne-am intalnit si cu Vali, si am continuat pe Panduri, Viilor, Giurgiului pana am iesit din Bucuresti. Am mers in continuare pe D.N.-ul ce merge spre Giurgiu, iar la primul sens giratoriu am facut stanga. In sensul giratoriu erau cativa ciclisti pe cursiere care pareau ca se antreneaza.
Iesind dupa D.N. am mers un pic prin primul sat si am facut un prim popas la umbra, apoi am continuat drumul spre Comana. Pana in acest punct pot spune ca am avut o viteza medie de 20 km/h. La 11:00 am ajuns la Manastirea Comana, unde ne-am decis sa facem un popas si sa mancam ceva. Ionut ne-a condus undeva in spatele manastirii, unde peisajul era superb. Intre timp a aparut si George care fiind dupa o saptamana mai grea a venit pana aici cu masina. Dupa ce am pus burtile la cale, si ne-am rehidratat am pornit catre intrarea in Parcul National Comana. Am achitat taxa modica de 3 Lei, sincer mai bine ar desfiinta aceasta taxa sau ar mari-o. Nu stiu cati bani se strang din colectarea acestei taxe, dar cert este ca mare lucru nu prea se face in parc cu acesti bani. Uitandu-ma la ciclometru am remarcat ca viteza medie crescuse la aproape 23 km/h, iar distanta era de 37 de km.
Am pornit mai departe catre locuintele lacustre, si dupa o scurta vizita in care am constatat ca se depreciasera destul de mult din primavara si pana acum, poate si datorita afluxului mare de turisti adusi de autobuzele D-nei. Udrea, ne-am oprit la palavre, si cateva poze.
 |
| Grupul de plimbareti |
Aici am vazut partea urata a Comanei. Drumul ce avea o latime de aproximativ 1.5 metri era plin de gunoaie de toate felurile: de la gunoi menajer, la faianta, tigla, sticla, peturi, cutii de conserve, si chiar un vas de WC spart. ORIBL SI DEZGUSTATOR sa vezi asa ceva oriunde, cu atat mai mult intr-un Parc National! Practic era ca si cum ai merge prin mijlocul unei gropi de gunoi. Dupa acea am aflat si numele strazii pe care erau amplasate casele respective: Str. Bujurolui. Practic locuitorii acestei strazi, poate si alte strazi, nu cred ca beneficiaza de serviciu de salubrizare, intrucat parea ca tot gunoiul il arunca peste gardul din spatele casei.
Dar sa revenim la plimbarea noastra... Am ajuns in centrul localitatii Comana si ne-am oprit sa ne luam apa, iar aici George a descoperit ca a facut pana. Fiind aproape de manasitrea unde lasase masina a umflat un pic cauciul si am pornit catre aceasta.
Binenteles ca nu putea sa se termine totul fara nici un fel de incident, asa ca la cateva sute de metri de manastire, in timp ce tineam ghidonul cu o mana, si fotografiam cu cealalta, am observat ca urma o mica urcare si m-am gandit ca ar fi cazul ca incep sa dau din pedale, fara a realiza ca eu prinsesem ceva viteza pe ultima coborare si ma aflam pe un pinion mare (de urcare), efectul a fost ca dupa ce am dat in gol de cateva ori la pedale, mi-am pierdut echilibrul si m-am intins pe asfalt.
Dupa ce ne-am despartit de George am pornit inapoi spre Bucuresti, dar de aceasta data, am decis sa ne intoarcem pe alt drum, respectiv prin Mironesti - Teiusu, apoi am trecut Argesul apucand-o prin Colibasi spre Berceni.
Binenteles ca ziua nu s-a terminat aici, dar urmeaza restul in alte doua povestioare, si deasemenea voi incarca fotografiile si voi posta aici linkul.
luni, 16 august 2010
Ce a fost si ce urmeaza
La sfarsit de saptamana, m-am gandit sa va plictisesc cu ceva cifre, si evenimente.
Asadar sa incep cu cifrele: am pedalat 155 de km saptamana asta prin Bucuresti, si am reusit sa ating o viteza maxima de 51 km/ora in timp ce media este undeva la 23 km/h.
Luni si marti au fost dedicate "antrenamentelor" in zona Academia Militara-Cotroceni-Regie, pentru a profita de micile urcari din aceasta zona.
Miercuri am facut pauza...
Joi am participat la Drumul bicicletei 2. Ne-am adunat dupa cum am mai spus vreo 12 biciclisti si am pedalat ~ 8 km prin cartierul Drumul Taberei.
Vineri am participat la Ciclopromenada nocturna 6 alaturi de ~ 100 de oameni, am plecat din parcul Izvor, in jurul orei 24, am parcurs Str. 13 Septembrie, pe unde ne-am intalnit si cu doi reprezentanti ai Politiei Circulatie. Dupa cateva parlamentari ne-am continuat drumul pe Bd. Ghencea apoi pe Drumul Taberei, am facut bucla, am ajuns pana la Bd Vasile Milea, si am coborat pana in regie.
Sambata am luat parte la un nou BikeWalk, iar de data asta pe langa o parte din gasca de cartier, a fost alaturi de mine si Radu.
Duminica m-am plimbat singur prin Bucuresti aproximativ 27 de km, si in ciuda caldurii si a vantului ce imi sufla din fata am resuti sa mentint o viteza medie de ~25 km/h.
Urmeaza o saptamana cu ceva mai putina pedalare probabil, dar din care sigur nu va lipsi Drumul bicicletei 3, eveniment la care va astept si pe voi. Asadar ne vedem joi la ora 20:15 in dreptul complexul Favorit din cartierul Drumul Taberei.
Asadar sa incep cu cifrele: am pedalat 155 de km saptamana asta prin Bucuresti, si am reusit sa ating o viteza maxima de 51 km/ora in timp ce media este undeva la 23 km/h.
Luni si marti au fost dedicate "antrenamentelor" in zona Academia Militara-Cotroceni-Regie, pentru a profita de micile urcari din aceasta zona.
Miercuri am facut pauza...
Joi am participat la Drumul bicicletei 2. Ne-am adunat dupa cum am mai spus vreo 12 biciclisti si am pedalat ~ 8 km prin cartierul Drumul Taberei.
Vineri am participat la Ciclopromenada nocturna 6 alaturi de ~ 100 de oameni, am plecat din parcul Izvor, in jurul orei 24, am parcurs Str. 13 Septembrie, pe unde ne-am intalnit si cu doi reprezentanti ai Politiei Circulatie. Dupa cateva parlamentari ne-am continuat drumul pe Bd. Ghencea apoi pe Drumul Taberei, am facut bucla, am ajuns pana la Bd Vasile Milea, si am coborat pana in regie.
Sambata am luat parte la un nou BikeWalk, iar de data asta pe langa o parte din gasca de cartier, a fost alaturi de mine si Radu.
Duminica m-am plimbat singur prin Bucuresti aproximativ 27 de km, si in ciuda caldurii si a vantului ce imi sufla din fata am resuti sa mentint o viteza medie de ~25 km/h.
Urmeaza o saptamana cu ceva mai putina pedalare probabil, dar din care sigur nu va lipsi Drumul bicicletei 3, eveniment la care va astept si pe voi. Asadar ne vedem joi la ora 20:15 in dreptul complexul Favorit din cartierul Drumul Taberei.
vineri, 13 august 2010
Bicicleta furata
Din pacate in cursul zilei de ieri i s-a furat bicicleta "surioarei" mele. In cazul in care o zareste cineva am rugamintea sa imi dea de veste, sau sa anunte politia.
Bicicleta a fost furata ieri din zona Bd-ului Dacia din capitala. Este o bicicleta RAM Ht One, culoare rosu cu alb.
Lasati aici un coment sau pe facebook: Radu Sprinceana sau Ruxandra Balan, sau un mesaj pe twitter la @radusprinceana
Multumesc mult!
Bicicleta a fost furata ieri din zona Bd-ului Dacia din capitala. Este o bicicleta RAM Ht One, culoare rosu cu alb.
Multumesc mult!
Evenimente prin oras
In ultima vreme nu am mai participat la nici un concurs. Vroiam sa merg duminica aceasta la Pitesti, la Arges Summer Race, dar din pacate s-a amanat din nou, asa ca urmatoarea iesirea off-road cred ca va fi la Comana pe 28 august. Intre timp, participa la diferite evenimente in oras. Am fost pana acum in fiecare sambata la BikeWalk, iar incepand de joia trecuta locuitorii din cartierul Drumul Taberii se intalnesc la "Drumul bicicletei". In aceasta noaptea voi merge la Ciclopromenada nocturna 6, care va avea startul in parcul Izvor, va trece prin cartierul Drumul Taberii, si se va termina in regie, iar maine sper ca voi participa din nou la BikeWalk, cu toate ca se anunta o alta zi caniculara.
Drumul bicicletei
Asa cum spuneam si mai sus, incepand de joia trecuta, 5 august a.c., locuitorii din cartierul Drumul Taberii se intalnesc la "Drumul bicicletei", o plimbare usoara prin cartier alaturi de alti vecini. Prin intermediul acesteia speram sa gasim mai multi pasionati de acest sport, si deasemenea speram ca in timp sa ajutam la marirea numarului de persoane ce folosesc bicicleta in acest cartier precum si a facilitatilor destinate acestor persoane. La prima editie au venit doar sase persoane, sau mai bine spus sase barbati. Aseara, la cea de a doua editie, am fost 12 persoane, printre care si o domnisoara. Am avut biciclete mai scumpe, biciclete mai ieftine, echipate de XC, trial sau city. Am avut chiar si un Low-rider, multumita lui Ionut, caruia de altfel ii multumim si pentru fotografii.
Joia viitoare ne vom strange in acelasi loc, si va asteptam si pe voi cu mic cu mare, la plimbare.
Un scurt rezumat al evenimentelor la care intentionez sa particip weekendul asta si saptamana viitoare:
Drumul bicicletei
Asa cum spuneam si mai sus, incepand de joia trecuta, 5 august a.c., locuitorii din cartierul Drumul Taberii se intalnesc la "Drumul bicicletei", o plimbare usoara prin cartier alaturi de alti vecini. Prin intermediul acesteia speram sa gasim mai multi pasionati de acest sport, si deasemenea speram ca in timp sa ajutam la marirea numarului de persoane ce folosesc bicicleta in acest cartier precum si a facilitatilor destinate acestor persoane. La prima editie au venit doar sase persoane, sau mai bine spus sase barbati. Aseara, la cea de a doua editie, am fost 12 persoane, printre care si o domnisoara. Am avut biciclete mai scumpe, biciclete mai ieftine, echipate de XC, trial sau city. Am avut chiar si un Low-rider, multumita lui Ionut, caruia de altfel ii multumim si pentru fotografii.Joia viitoare ne vom strange in acelasi loc, si va asteptam si pe voi cu mic cu mare, la plimbare.
Un scurt rezumat al evenimentelor la care intentionez sa particip weekendul asta si saptamana viitoare:
- Daca ar fi ciclopromenada nocturna 6 - astazi, 23:30, Parcul Izvor, Bucuresti
- BikeWalk - maine, 18:00, Parcul Tineretului, Bucuresti
- Drumul bicicletei 3 - joi, Drumul Taberii 24 (Favorit), Bucuresti
- BikeWalk - sambata viitoare, 18:00, Parcul Tineretului, Bucuresti
sâmbătă, 24 iulie 2010
Surmont MTB Challenge
 |
| In asteptarea startului |
Din pacate startul a fost amanat pana in jurul orei 12:30, cand, in sunet de vuvuzele am pornit pe drumul forestier. Traseul foarte pitoresc, serpuieste si urca usor prin padure pe Valea Azuga, pana aproape de Susai (Predeal), ajungand pana la altitudinea de 1340 m. Personal am fost dat un pic peste cap de faptul ca nu prea am reusit sa apreciez distanta parcursa, la un moment dat am incetinit destul de mult, crezand ca am parcurs doar vreo 3-4 km. Intreband pe unul dintre ceilalti participanti (caruia vreau sa ii si multumesc cu aceasta ocazie) am aflat ca parcursesem aproximativ 9 km. Imbarbat de faptul ca mai aveam doar 3 km pana la primul si singurul punct de realimentare, am inceput din nou sa pedalez mai cu spor, pana la bifurcatia celor doua trasee, unde credeam ca se afla punctul de realimentare. Cel putin, conform hartilor oferite de organizator, asa reiesea. Apoi am mai impins bicicleta inca vreo 3-400 de metri pana la punctul de realimentare. Am facut plinul cu apa, am luat o banana si un pic de glucoza, si am pornit mai departe. Dupa o bucata de cativa kilometri (dupa spusele unor "organizatori" 3-4 km), de push-bike, a inceput coborarea.
Coborarea foarte rapida, superba, presarata cu apa si noroi pe alocuri, si cateva saritori de beton (mici poduri). A fost partea mea preferata, si bucata pe care probabil am recuperat mare parte din ce pierdusem la urcare. Viteza de coborare nu pot decat sa o aproximez undeva intre 40-50 km/h.
 |
| Sprint final |
La final ma asteptau Raluca, Ruxandra si mama ei. Lasand la o parte "lipsurile" din organizare, a fost o duminica excelenta petrecuta alaturi de prieteni in frumoasa statiunea Azuga. La final am terminat cursa pe locul 56 cu timpul de 1:52:56, in timp ce Andrei ce merita toate felicitarile a terminat cursa pe locul 39 la categoria sa, cu timpul de 1:30:40.
Asteptam cu interes urmatoarea cursa. Pentru mine sper ca urmatoarea va fi Arges Summer Race, in parcul Trivale din Pitesti.
duminică, 30 mai 2010
Cu Bici la Comana
Am vrut sa ne plimbam cu bicicletele in Parcul National Comana, si in ciuda faptului ca multi erau sceptici in privinta vremii, fiind amenintati de posibilitatea ploilor, ne-am hotarat sa mergem sa dam o raita.
Asa ca ieri am pornit catre Comana. Dupa ce am reusit sa ne adunam toti la un loc, am tras masinile la umbra, si am pornit la drum. Dupa ce am platit taxa de 2 lei, am pornit pe drumul de macadam prin padure.
La inceput incercam sa gasim un ritm comun, mai oprindu-ne pentru a ne astepta reciproc. Padurea pare desprinsa din poveste, avand un aer misterios.
La prima bifurcatie ne-am hotarat sa ne impartim in doua cete, unii urmand sa mearga ceva mai fata, restul ramanand un pic in urma noastra.
Am ajuns in dreptul locuintelor lacustre, unde spre dezamagirea noastra, atmosfera era stricata, de cativa oameni cu gratare si manele. Dar nefiind intimidati am legat bicicletele si am pornit in cautarea locuintelor lacustre. Drumul pe puntile neintretinute prin stufaris, este foarte frumos, dar din pacate din locuintele lacustre nu au mai ramas decat niste ruine.
Am pornit din nou la drum, si dupa ce am urcat o panta ce serpuia prin padure, am intalnit alte dovezi ca oamenii nu se impaca bine cu natura. Intai un morman de moloz de la constructii, lasat in mijlocul drumului, apoi un alt loc plin de excedentul de gunoi lasat de unii turisti. In fine am gasit un loc de popas, unde i-am asteptat pe cei ramasi in urma, si unde ne-am intalnit cu Raluca si Cristina, ele fiind cele doua exploratoare ce se deplasau prin forta propriilor picioare. Hmm, da stiu si noi foloseam forta picioarele, dar noi eram ajutati si de rotile bicicletelor, spre deosebire de ele.
Am pornit din nou la drum, prin luminis, padure, iesind la un drum asfaltat, dar foarte stricat, numai bun pentru MTB. Am iesit din padure, am intrat in sat, apoi iar padure, apoi un lan de grau. Am mers cativa kilometrii pe drumul de caruta croit prin lanul de porumb, ca in final sa iesim intr-un alt drum de macadam, ce ne-a adus inapoi in Comana. Dupa o coborare in viteza, acest macadam, am facut pana la roata dupa spate.
Una peste alta a fosta o iesire frumoasa, in aer liber. O asteptam cu interes pe urmatoarea.
Las fotografiile sa vorbeasca:
P.S.: Astept si descrierile celorlati, precum si pozele lor.
Las fotografiile sa vorbeasca:
 |
| Cu Bici la Comana |
P.S.: Astept si descrierile celorlati, precum si pozele lor.
joi, 27 mai 2010
Prima evadare 2010
Pe 9 mai, de ziua Europei, am luat parte la primul meu concurs de ciclism cross country. Concursul a avut loc intre Bucuresti si Snagov prin păduri și drumuri de țară pe o distanță de aproximativ 55 de km.
Bicicleta a fost pregatita de cu o seara inainte, am pus numerele de concurs, am avut numarul 1404, am prin pompa, am prins gentuta de sa, care continea cele trebuincioase, camera de rezerva, imbusuri si leviere. Dimineata, am pus bicicleta in masina si m-am indreptat catre zona de start, in Baneasa, in fata Academiei de politie, unde in final s-au strans circa 1300 de biciclisti, in ciuda norilor amenintatori. Aici m-am intalnit cu Vici, si cu Tudor. Alaturi de Tudor am asteptat plini de nerabdare startul maratonului.
Imediat dupa ce am luat startul, au inceput sa cada si primii stropi de ploaie. Intrucat eram pozitionati pe la jumatatea plutonului, am fost un pic incetiniti de ambuteiajele create in padure. Totul decurgea bine, pana in momentul in care am ajuns in spatele aeroportului Otopeni, unde unde cu vreo 2 km, inainte de CP5 (km. 14.5) urechea de la schimbatorul meu spate a cedat. (Pentru cei interesati de aspecte tehnice mentionez ca schimbatorul este un Shimano Alivio). Am impins bicicleta pana la CP5, unde am dat jos schimbatorul si cu ajutorul altor concurenti ce au intalnit aceeasi problema, am reusit sa scurtez lantul si sa il pun direct pe unul dintre pinioane. Astfel dupa ce am stat la CP5 aproximativ 1 ora, sau mai mult, incercand sa fac aceasta "reparatie" dar ajutandu-i si pe altii sa faca acelasi lucru, am pornit din nou la drum, in speranta ca voi reusi sa termin traseul. Din pacate dupa aproximativ 3 km. lantul a cedat, si am fost nevoit sa ma intorc din drum. In final am ajuns la zona de finish, cu ajutorul unei dube, a organizatorilor, ce a venit in ajutorul nostru de la Palatul Ghica, pentru ca apoi sa fim transferati cu un autobuz RATB. Tudor a terminat al 453-lea la general, iar Vici al 711-lea. Felicitari si lor si tuturor participantilor, dar mai ales organizatorilor.
Imediat dupa ce am luat startul, au inceput sa cada si primii stropi de ploaie. Intrucat eram pozitionati pe la jumatatea plutonului, am fost un pic incetiniti de ambuteiajele create in padure. Totul decurgea bine, pana in momentul in care am ajuns in spatele aeroportului Otopeni, unde unde cu vreo 2 km, inainte de CP5 (km. 14.5) urechea de la schimbatorul meu spate a cedat. (Pentru cei interesati de aspecte tehnice mentionez ca schimbatorul este un Shimano Alivio). Am impins bicicleta pana la CP5, unde am dat jos schimbatorul si cu ajutorul altor concurenti ce au intalnit aceeasi problema, am reusit sa scurtez lantul si sa il pun direct pe unul dintre pinioane. Astfel dupa ce am stat la CP5 aproximativ 1 ora, sau mai mult, incercand sa fac aceasta "reparatie" dar ajutandu-i si pe altii sa faca acelasi lucru, am pornit din nou la drum, in speranta ca voi reusi sa termin traseul. Din pacate dupa aproximativ 3 km. lantul a cedat, si am fost nevoit sa ma intorc din drum. In final am ajuns la zona de finish, cu ajutorul unei dube, a organizatorilor, ce a venit in ajutorul nostru de la Palatul Ghica, pentru ca apoi sa fim transferati cu un autobuz RATB. Tudor a terminat al 453-lea la general, iar Vici al 711-lea. Felicitari si lor si tuturor participantilor, dar mai ales organizatorilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)