Cu bicicleta la metrou

Asa cum va promiteam in articolul de ieri continui descrierea aventurilor cu bicicleta.

Astfel ajunsi la capatul cartierului Berceni, extenuati dupa cei ~120 de km, iar eu resimtindu-ma un pic dupa cazatura, am decis sa luam metroul. Am zis ca este o ocazie buna sa incercam si noi sa vedem cat de greu, sau usor este sa mergi cu bicicleta la metrou, nu de alta, dar in conditii "normale" nu cred ca m-as fi urcat cu bicicleta in metrou.

Si iata ca ajunsi la capatul metroului am descis sa intram, doamna de la casa a fost foarte amabila si ne-a deschis usa dupa ce am taxat calatoria am coborat scarile si apoi le-am urcat ca sa iesim pe celalalt peron. Foooarte greu de carat bicicleta pe scari dupa ce ai mers pe ea ceva kilometri. Metroul parca ne astepta pe noi.

Astfel ne-am indreptat catre prima usa a primului vagon, asa cum primisem indicatii si de la paznicii ce aparusera vigilenti cand ne-au vazut cu bicicletele. Au venit repede dupa noi, si ne-au instruind sa tinem bicicletele si sa nu le sprijinim de nimic, Unul dintre ei ramanand la o mica distanta de noi pentru a ne "supraveghea".

Am calatorit astfel cu metroul pana la statia Tineretului udne am coborat din metrou si ne-am indreptat catre scari. Aici am descis sa folosim scara rulanta, care a fost de un real ajutor.

A fost interesant de mers cu metroul si consider ca este de mare ajutor pentru cei ce doresc sa se deplaseze catre parcul din Bucuresti pentru a se plimba cu bicicleta si le este teama de traficul din Bucuresti.

Personal nu stiu daca voi repeta prea curand experienta intrucat prefer sa ma deplasez pe bicicleta atata timp cat ea ma duce, iar eu o pot conduce.