În primul rând, astăzi fiind 1 martie, ziua marţişorului, vreau să vă doresc tuturor o primăvară frumoasă!
Îmi propusesem ca în luna martie să parcurg minim 100 Km pe bicicletă, din păcate datorită vremii şi lipsei de timp nu am reuşit să îmi ating acest obiectiv şi am făcut doar 34,50 Km în şaua bicicletei.
În schimb pot spune că am profitat la maxim de vreme, şi am avut două ieşiri cu bicicleta pe zapadă. Întâi am fost pe 12 februarie la Comana. Dacă anul trecut am fost primavara şi vara, clar trebuia să avem şi o tură: Iarna la Comana. Acum mai lipseşte şi o tură de toamnă, ca să fie circuitul anotimpurilor complet. Binenţeles voi merge din nou şi in primavară şi în vară la Comana. Probabil tura de primăvară va fi prin aprilie, sau în mai cu ocazia sărbătorii bujorului pe care anul trecut am ratat-o.
Apoi pe 26 februarie am făcut Încă o tură de iarnă în pădurea Cernica, dar spre deoesbire de data trecută, acum chiar am reuşit să mergem pe biciclete, şi a ieşit o tură foarte frumoasă şi solicitantă în acelaşi timp.
În luna martie sper sa acumulez un minim de 250 de kilometri. Se anunţă şi vreme bună aşa că am pregătit nişte ieşiri frumoase. Pentru primul weekend probabil vom merge într-o tură în pădurea Băneasa, iar weekendul următor probabil vom face tura din sudul capitalei, în căutarea cetăţii dacice Argedava.
Tot în luna martie mă gândesc că vom reîncepe probabil ieşirile de la Drumul bicicletei, şi voi participa la un eveniment deosebit, Earth Hour 2011, despre care vă voi povesti mai multe într-un alt articol.
Toate articolele vechi, precum si altele noi, le puteti gasi la noua adresa: www.radusiralu.ro
marți, 1 martie 2011
luni, 28 februarie 2011
Încă o tură de iarnă în pădurea Cernica
Iniţial vroiam sa mergem într-o tură de explorare în sudul capitalei, în căutarea ruinelor cetăţii dacice Argedava, dar datorită vremii ne-am gandit ca ar fi mai bine să facem o tura prin zăpada din pădurea Cernica. Zis şi facut!
Sâmbătă dimineaţă, am montat suportul de biciclete pe maşină, am pus bicicleta, mi-am luat trusa de scule, camera de schimb, mâncare, apă, ceai cald în termos (mulţumesc Ralucăi pentru mâncărică şi băuturică) şi am plecat spre Militari. L-am luat şi pe Ionuţ şi ne-am îndreptat către Cernica. Ajunşi la faţa locului ne-am pregătit cum trebuie de plecare.
Am fost 6 persoane: eu, Ionuţ, Emil, Sabin, Viorel şi Adrian.
Am parcurs ~ 10 Km cu o viteză medie de 7,3 Km/h.
Peisajul din pădure era superb, totul fiind acoperit de un strat alb imaculat de zăpadă, fără urme de pământ sau noroi. Zăpada, care pe alocuri era bătătorită, în alte locuri ajungea şi la 20 cm., dar nu era lipicioasă şi permitea avansarea. Binenţeles că am întâlnit şi porţiuni de gheaţă sub zăpadă, şleauri care "te furau", dar în mare parte s-a putut înainte pe bicle.
Din pacate Ionuţ a avut nişte mici probleme tehnice cu angrenajul pedalier care i se tot desfăcea, şi a trebuit străns de mai multe ori pe traseu, dar noroc ca avea la el cheile necesare. Am ajuns din nou la lac, şi din nou am făcut popas pe suprafaţa îngheţată a lacului, şi acoperită cu un strat de 20 de cm de zăpadă afânată. Aici Ionuţ a reuşit să fixeze mai bine braţul.
Dupa ce ne-am jucat un pic pe lac am continuat tura prin padure, pana cand am iesit la un drum forestier lat, drept, si cu zapada batatorita, unde in sfarsit am putut alerga un pic. Aici am atins viteza maxima a turei care pentru mine a fost de 21 km/h. Dupa ce am zburdat un pic pe acest drum, ne-am intors din nou prin padure, inapoi catre masini.
A fost o zi superba, iar cei 10 km i-am resimtit de parca ar fi fost 50. Nu este tocmai usor sa pedalezi prin zapada afanata care mai are si sleauri sau gheata pe sub ea in unele locuri.
Sâmbătă dimineaţă, am montat suportul de biciclete pe maşină, am pus bicicleta, mi-am luat trusa de scule, camera de schimb, mâncare, apă, ceai cald în termos (mulţumesc Ralucăi pentru mâncărică şi băuturică) şi am plecat spre Militari. L-am luat şi pe Ionuţ şi ne-am îndreptat către Cernica. Ajunşi la faţa locului ne-am pregătit cum trebuie de plecare.
![]() |
| Bicicletele asteapta inceperea plimbarii |
Am fost 6 persoane: eu, Ionuţ, Emil, Sabin, Viorel şi Adrian.
Am parcurs ~ 10 Km cu o viteză medie de 7,3 Km/h.
Peisajul din pădure era superb, totul fiind acoperit de un strat alb imaculat de zăpadă, fără urme de pământ sau noroi. Zăpada, care pe alocuri era bătătorită, în alte locuri ajungea şi la 20 cm., dar nu era lipicioasă şi permitea avansarea. Binenţeles că am întâlnit şi porţiuni de gheaţă sub zăpadă, şleauri care "te furau", dar în mare parte s-a putut înainte pe bicle.
Din pacate Ionuţ a avut nişte mici probleme tehnice cu angrenajul pedalier care i se tot desfăcea, şi a trebuit străns de mai multe ori pe traseu, dar noroc ca avea la el cheile necesare. Am ajuns din nou la lac, şi din nou am făcut popas pe suprafaţa îngheţată a lacului, şi acoperită cu un strat de 20 de cm de zăpadă afânată. Aici Ionuţ a reuşit să fixeze mai bine braţul.
Dupa ce ne-am jucat un pic pe lac am continuat tura prin padure, pana cand am iesit la un drum forestier lat, drept, si cu zapada batatorita, unde in sfarsit am putut alerga un pic. Aici am atins viteza maxima a turei care pentru mine a fost de 21 km/h. Dupa ce am zburdat un pic pe acest drum, ne-am intors din nou prin padure, inapoi catre masini.
A fost o zi superba, iar cei 10 km i-am resimtit de parca ar fi fost 50. Nu este tocmai usor sa pedalezi prin zapada afanata care mai are si sleauri sau gheata pe sub ea in unele locuri.
Etichete:
Cernica,
distractie,
MTB,
prieteni,
zapada
luni, 21 februarie 2011
Iarna la Comana
In urma cu o saptamana, sambata 12 februarie, am iesit la o plimbare cu bicicletele in padurea Comana. Anul trecut am mers de doua ori la Comana, prima data am fost la sfarsit de mai si a doua oara in vara. Am zis sa vedem cum este si iarna prin padurea Comana si uite asa ne-am hotarat sa mergem intr-o plimbare acolo. Ne-am intalnit la manastirea Comana, unde unii au venit cu masinile iar altii direct pe biciclete. Din pacate Emilian a descoperit ca bicicleta sa avea nevoie de o revizie, si din pacate nu a putut sa pedaleze alaturi de noi, asa ca s-a hotarat sa alerge pe langa noi.
Asa ca ne-am urcat pe bicle, am traversat repede satul Comana, si in dreptul Casei Comana deja am dat peste primele portinui de gheata. Am continuat pe drumul forestier ce intra in padure. Aici pentru unii a fost balet pe roti, pentru altii a insemnat multe cazaturi, pentru unii distractie, iar pentru altii greu. Am facut un prim popas aproape de puntea catre locuintele lacustre, unde am facut cateva fotografii si ne-am regrupat. Din pacate eu aici mi-am dat seama ca am carat aparatul foto degeaba dupa mine, acumulatorii fiind complet descarcati.
A urmat o portiune de urcare pe gheata, care pentru multi a fost cam obositoare, alegand sa impinga la biciclete in loc sa mearga pe ele, intrucat gheata amestecata cu zapada facea dificil acest lucru. Usor usor am ajuns la un alt loc frumos de popas, la busteni, unde unii si-au scos pachetelul si au mancat ceva pentru a reincarca bateriile. Pornind din nou la drum am dat peste un noroi gros si lipicios care ne-a facut pe toti sa ne orpim si sa curatam franele, cauciucurile si schimbatoarele. Tura a continuat pe asfalt amestecat cu pamant, apa si gheata, si in sfarsit am putut sa ne dezmortim un pic, prinzand ceva viteza.
Binenteles ca nu putea sa terminam tura pe asfalt asa ca am reintrat pe un drum forestier in padure, apoi pe o poteca ce mergea pe marginea unor santuri, a urmat o coborare un pic mai tehnica, datorita solului in primul rand, pentru ca final sa iesim undeva in drumul forestier pe care am intrat prima oara, si sa ajungem din nou pe asfalt in dreptul casei Comana. Aici unii s-au intors inapoi in padure pentru inca o tura, in timp ce altii au incercat sa repare o pana. In final cativa dintre noi ne-am oprit pe malul Neajlovului, intr-un restaurant sa mancam o ciorbita calda si o friptura.
Cei care au venit cu masinile au parcurs ~ 15 Km. intr-un ritm destul de lejer. A fost o plimbare frumoasa printr-o padure de basm.
Asa ca ne-am urcat pe bicle, am traversat repede satul Comana, si in dreptul Casei Comana deja am dat peste primele portinui de gheata. Am continuat pe drumul forestier ce intra in padure. Aici pentru unii a fost balet pe roti, pentru altii a insemnat multe cazaturi, pentru unii distractie, iar pentru altii greu. Am facut un prim popas aproape de puntea catre locuintele lacustre, unde am facut cateva fotografii si ne-am regrupat. Din pacate eu aici mi-am dat seama ca am carat aparatul foto degeaba dupa mine, acumulatorii fiind complet descarcati.
A urmat o portiune de urcare pe gheata, care pentru multi a fost cam obositoare, alegand sa impinga la biciclete in loc sa mearga pe ele, intrucat gheata amestecata cu zapada facea dificil acest lucru. Usor usor am ajuns la un alt loc frumos de popas, la busteni, unde unii si-au scos pachetelul si au mancat ceva pentru a reincarca bateriile. Pornind din nou la drum am dat peste un noroi gros si lipicios care ne-a facut pe toti sa ne orpim si sa curatam franele, cauciucurile si schimbatoarele. Tura a continuat pe asfalt amestecat cu pamant, apa si gheata, si in sfarsit am putut sa ne dezmortim un pic, prinzand ceva viteza.
Binenteles ca nu putea sa terminam tura pe asfalt asa ca am reintrat pe un drum forestier in padure, apoi pe o poteca ce mergea pe marginea unor santuri, a urmat o coborare un pic mai tehnica, datorita solului in primul rand, pentru ca final sa iesim undeva in drumul forestier pe care am intrat prima oara, si sa ajungem din nou pe asfalt in dreptul casei Comana. Aici unii s-au intors inapoi in padure pentru inca o tura, in timp ce altii au incercat sa repare o pana. In final cativa dintre noi ne-am oprit pe malul Neajlovului, intr-un restaurant sa mancam o ciorbita calda si o friptura.
Cei care au venit cu masinile au parcurs ~ 15 Km. intr-un ritm destul de lejer. A fost o plimbare frumoasa printr-o padure de basm.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


