Cu bicicleta la metrou

Asa cum va promiteam in articolul de ieri continui descrierea aventurilor cu bicicleta.

Astfel ajunsi la capatul cartierului Berceni, extenuati dupa cei ~120 de km, iar eu resimtindu-ma un pic dupa cazatura, am decis sa luam metroul. Am zis ca este o ocazie buna sa incercam si noi sa vedem cat de greu, sau usor este sa mergi cu bicicleta la metrou, nu de alta, dar in conditii "normale" nu cred ca m-as fi urcat cu bicicleta in metrou.

Si iata ca ajunsi la capatul metroului am descis sa intram, doamna de la casa a fost foarte amabila si ne-a deschis usa dupa ce am taxat calatoria am coborat scarile si apoi le-am urcat ca sa iesim pe celalalt peron. Foooarte greu de carat bicicleta pe scari dupa ce ai mers pe ea ceva kilometri. Metroul parca ne astepta pe noi.

Astfel ne-am indreptat catre prima usa a primului vagon, asa cum primisem indicatii si de la paznicii ce aparusera vigilenti cand ne-au vazut cu bicicletele. Au venit repede dupa noi, si ne-au instruind sa tinem bicicletele si sa nu le sprijinim de nimic, Unul dintre ei ramanand la o mica distanta de noi pentru a ne "supraveghea".

Am calatorit astfel cu metroul pana la statia Tineretului udne am coborat din metrou si ne-am indreptat catre scari. Aici am descis sa folosim scara rulanta, care a fost de un real ajutor.

A fost interesant de mers cu metroul si consider ca este de mare ajutor pentru cei ce doresc sa se deplaseze catre parcul din Bucuresti pentru a se plimba cu bicicleta si le este teama de traficul din Bucuresti.

Personal nu stiu daca voi repeta prea curand experienta intrucat prefer sa ma deplasez pe bicicleta atata timp cat ea ma duce, iar eu o pot conduce.

Vara cu bicicleta la Comana

Vorbim de ceva timp, mai bine spus de cand am fost in primvara, sa ne intoarcem la Comana. Si uite ca ziua in care ne-am intors a venit. Am pregatit totul noaptea pe la vreo 2, si pe la 2:30 am mers la culcare, cu gandul ca trebuie sa ma trezesc la ora 6:30, pentru a ma intalni cu Ruxandra in fata blocului meu, si apoi cu restul participantilor.

La 8:00 dormeam adanc, si auzeam ceva sunand ca prin vis, era interfonul care suna de zor, Ruxandra ajunsese, eu nu auzisem nici telefonul cand a sunat la 6:30 si nici cand m-a sunat Ruxandra la 7:30. Buimac am inceput sa alerg prin casa, pentru a cobori cat mai repede. Nu stiu cum am reusit performanta sa cobor in ~ 15 min, ca sa vad ca venise mai toata lumea in fata blocului.

Am pornit pe Drumul Taberei, spre Academia militara unde ne-am intalnit si cu Vali, si am continuat pe Panduri, Viilor, Giurgiului pana am iesit din Bucuresti. Am mers in continuare pe D.N.-ul ce merge spre Giurgiu, iar la primul sens giratoriu am facut stanga. In sensul giratoriu erau cativa ciclisti pe cursiere care pareau ca se antreneaza.

Iesind dupa D.N. am mers un pic prin primul sat si am facut un prim popas la umbra, apoi am continuat drumul spre Comana. Pana in acest punct pot spune ca am avut o viteza medie de 20 km/h. La 11:00 am ajuns la Manastirea Comana, unde ne-am decis sa facem un popas si sa mancam ceva. Ionut ne-a condus undeva in spatele manastirii, unde peisajul era superb. Intre timp a aparut si George care fiind dupa o saptamana mai grea a venit pana aici cu masina. Dupa ce am pus burtile la cale, si ne-am rehidratat am pornit catre intrarea in Parcul National Comana. Am achitat taxa modica de 3 Lei, sincer mai bine ar desfiinta aceasta taxa sau ar mari-o. Nu stiu cati bani se strang din colectarea acestei taxe, dar cert este ca mare lucru nu prea se face in parc cu acesti bani. Uitandu-ma la ciclometru am remarcat ca viteza medie crescuse la aproape 23 km/h, iar distanta era de 37 de km.
Am pornit mai departe catre locuintele lacustre, si dupa o scurta vizita in care am constatat ca se depreciasera destul de mult din primavara si pana acum, poate si datorita afluxului mare de turisti adusi de autobuzele D-nei. Udrea, ne-am oprit la palavre, si cateva poze.

Grupul de plimbareti

Apoi am pornit din nou la drum prin frumoasa padure Comana. La un moment dat am apucat-o pe un drum ce urca prin padure in ideea de a ne intoarce catre Comana, si dupa o mica urcare, am pornit la vale. Dintr-un durm frecventat de tractoare forestiere s-a transformat intr-o poteca ce intr-un final ne-a scos in spatele unor case. Aici drumul se intorcea un pic inapoi urmand linia de demarcatie dintre curtile oamenilor si padure.

Aici am vazut partea urata a Comanei. Drumul ce avea o latime de aproximativ 1.5 metri era plin de gunoaie de toate felurile: de la gunoi menajer, la faianta, tigla, sticla, peturi, cutii de conserve, si chiar un vas de WC spart. ORIBL SI DEZGUSTATOR sa vezi asa ceva oriunde, cu atat mai mult intr-un Parc National! Practic era ca si cum ai merge prin mijlocul unei gropi de gunoi. Dupa acea am aflat si numele strazii pe care erau amplasate casele respective: Str. Bujurolui. Practic locuitorii acestei strazi, poate si alte strazi, nu cred ca beneficiaza de serviciu de salubrizare, intrucat parea ca tot gunoiul il arunca peste gardul din spatele casei.

Dar sa revenim la plimbarea noastra... Am ajuns in centrul localitatii Comana si ne-am oprit sa ne luam apa, iar aici George a descoperit ca a facut pana. Fiind aproape de manasitrea unde lasase masina a umflat un pic cauciul si am pornit catre aceasta.

Binenteles ca nu putea sa se termine totul fara nici un fel de incident, asa ca la cateva sute de metri de manastire, in timp ce tineam ghidonul cu o mana, si fotografiam cu cealalta, am observat ca urma o mica urcare si m-am gandit ca ar fi cazul ca incep sa dau din pedale, fara a realiza ca eu prinsesem ceva viteza pe ultima coborare si ma aflam pe un pinion mare (de urcare), efectul a fost ca dupa ce am dat in gol de cateva ori la pedale, mi-am pierdut echilibrul si m-am intins pe asfalt.

Dupa ce ne-am despartit de George am pornit inapoi spre Bucuresti, dar de aceasta data, am decis sa ne intoarcem pe alt drum, respectiv prin Mironesti - Teiusu, apoi am trecut Argesul apucand-o prin Colibasi spre Berceni.

Binenteles ca ziua nu s-a terminat aici, dar urmeaza restul in alte doua povestioare, si deasemenea voi incarca fotografiile si voi posta aici linkul.

Ce a fost si ce urmeaza

La sfarsit de saptamana, m-am gandit sa va plictisesc cu ceva cifre, si evenimente.

Asadar sa incep cu cifrele: am pedalat 155 de km saptamana asta prin Bucuresti, si am reusit sa ating o viteza maxima de 51 km/ora in timp ce media este undeva la 23 km/h.

Luni si marti au fost dedicate "antrenamentelor" in zona Academia Militara-Cotroceni-Regie, pentru a profita de micile urcari din aceasta zona.

Miercuri am facut pauza...

Joi am participat la Drumul bicicletei 2. Ne-am adunat dupa cum am mai spus vreo 12 biciclisti si am pedalat ~ 8 km prin cartierul Drumul Taberei.

Vineri am participat la Ciclopromenada nocturna 6 alaturi de ~ 100 de oameni, am plecat din parcul Izvor, in jurul orei 24, am parcurs Str. 13 Septembrie, pe unde ne-am intalnit si cu doi reprezentanti ai Politiei Circulatie. Dupa cateva parlamentari ne-am continuat drumul pe Bd. Ghencea apoi pe Drumul Taberei, am facut bucla, am ajuns pana la Bd Vasile Milea, si am coborat pana in regie.

Sambata am luat parte la un nou BikeWalk, iar de data asta pe langa o parte din gasca de cartier, a fost alaturi de mine si Radu.

Duminica m-am plimbat singur prin Bucuresti aproximativ 27 de km, si in ciuda caldurii si a vantului ce imi sufla din fata am resuti sa mentint o viteza medie de ~25 km/h.

Urmeaza o saptamana cu ceva mai putina pedalare probabil, dar din care sigur nu va lipsi Drumul bicicletei 3, eveniment la care va astept si pe voi. Asadar ne vedem joi la ora 20:15 in dreptul complexul Favorit din cartierul Drumul Taberei.