marți, 13 decembrie 2011

Cernica, Comana, Ciolpani

Iar a trecut prea mult timp de cand nu am mai scris nimic pe blog, si tot ma intreaba lumea daca am mai iesit cu bicla... daca se pune praful pe ea, in timp ce altii vad pozele pe facebook si ma intreaba daca am bicla noua.

Ei bine am mai iesit cu bicla, dar nu am mai apucat sa scriu aici.

Pe 20 noiembrie, am revenit la Cernica la insistentele lui Catalin. Astfel am pus dimineata bicicletele pe masina si ne-am indrepatat spre Manastirea Cernica. In ziua respectiva padurea a fost plina de biciclisti, cu toate ca noi nu am intalnit decat vreo 3. Dar stiam ca mai sunt inca vreo 3-4 grupuri in padure. Asadar ne-am plimbat prin padure intr-o zi de frumoasa de toamana, dar cam rece (erau vreo 4 grade). Ce mi-a placut a fost ca ne-am sincronizat destul de bine din punctul meu de vedere, fara pauze prea lungi doar scurte opriri de hidratare. Tot invartindu-ne prin padure am reusit sa ne si ratacim, si probabil din cauza ca ne-am indepartat destul de mult de zona manastirii, nici nu am reusit sa ne intalnim cu celelalte grupuri. Padurea arata superb, am mers pe poteci acoperite de frunze si ace de brad, m-am umplut de chiciura scuturata de cracile pe care le loveam, iar mirosul padurii era imbatator. Am facut ~ 55 km prin padure pana sa revenim la masina, unde ne astepta ceaiul facut de Ruxandra (yum).

Duminica urmatoare (pe 27) am mers la Comana, de data asta ne-a insotit si Ruxandra. A fost ceva mai cald si m-am simtit extraordinar. Am lasat masina la Manastirea Comana si am pornit prin sat catre padure. Am avut parte din nou de un peisaj de toamna superb, auriul toamnei fiind prezent in jurul nostru. Ce nu mi-a placut sunt noile dale aparute pe unele alei... Am parcurs ~ 20 km. in acest decor mirific.

Si pentru ca in ambele ture nu am gasit decat poteci uscate, si pentru ca vremea parea sa tina cu noi, sambata asta am fost la plimbare in padurea Ciolpani. In aceasi echipa: Ruxandra, Catalin si cu mine, ne-am indreptat catre Manastirea Tiganesti. Am lasat masina acolo, si am urmat indicatiile unor localnici, pornind catre lacul din spatele manastirii, unde am si gasit ceva noroi. Apoi drumul nostru a continuat peste un camp, poteca infundandu-se la un moment dat in brazda campului. Greu sa pedalezi pe un astfel de teren, parca e mai rau decat prin noroi. Am gasit o poteca care ne-a purtat catre padure. O padure salbatica, si lipsita de picior de om. Dupa ce ne-am luptat cu poteca ingusta si plina de pomi si craci cazute, am iesit intr-un final intr-un camp cu iarba uscata culcata la pamant probabil de mistreti. Peisajul pare desprins din cartile lui Sadoveanu, lacul... pomii... iarba... WOW! Am iesit din acel camp, pe un drum ce parea sa urmeze niste vechi stalpi de telegraf (probabil erau de energie electrica), apoi stanga pe un alt drum, iesind in final la intersectie, unde ne asteptam o veche bancuta din lemn. Dupa cate fotografii si un scurt popas am pornit in stanga inapoi catre lac, ca sa iesim la o bariera unde ne-a intampinat un jandarm, ce ne-a indicat sa facem cale intoarsa. Dupa indicatorul RAPPS Scrovistea, am dedus ca trebuie sa fie unul din fostele domenii de vanatoare, dupa vremea rapusului. Asa ca am facut cale intoarsa si am pornit din nou pe marginea lacului, prin maracini si trandifiri, ca in final sa iesim intr-o sosea. Dupa un scurt popas, am observat ca trandafirii mi-au venit de hac, si aveam pana pe spate. Am pus un petic cu ajutorul lui Catalin si am pornit inapoi spre masina, iesind in DN, si indreptandu-ne din nou catre Ciolpani. Aici cred ca am facut ~ 30 km.

Fotografii de la Ciolpani in albumul Ruxandrei: O nouă tură cu bidiviii...la Ciolpani

Un comentariu:

  1. Frumoase au fost turele, insa parca mai frumoase cand le povestesti tu ! Keep on rockin' ! Ruxandra

    RăspundețiȘtergere