Cernica, Comana, Ciolpani

Iar a trecut prea mult timp de cand nu am mai scris nimic pe blog, si tot ma intreaba lumea daca am mai iesit cu bicla... daca se pune praful pe ea, in timp ce altii vad pozele pe facebook si ma intreaba daca am bicla noua.

Ei bine am mai iesit cu bicla, dar nu am mai apucat sa scriu aici.

Pe 20 noiembrie, am revenit la Cernica la insistentele lui Catalin. Astfel am pus dimineata bicicletele pe masina si ne-am indrepatat spre Manastirea Cernica. In ziua respectiva padurea a fost plina de biciclisti, cu toate ca noi nu am intalnit decat vreo 3. Dar stiam ca mai sunt inca vreo 3-4 grupuri in padure. Asadar ne-am plimbat prin padure intr-o zi de frumoasa de toamana, dar cam rece (erau vreo 4 grade). Ce mi-a placut a fost ca ne-am sincronizat destul de bine din punctul meu de vedere, fara pauze prea lungi doar scurte opriri de hidratare. Tot invartindu-ne prin padure am reusit sa ne si ratacim, si probabil din cauza ca ne-am indepartat destul de mult de zona manastirii, nici nu am reusit sa ne intalnim cu celelalte grupuri. Padurea arata superb, am mers pe poteci acoperite de frunze si ace de brad, m-am umplut de chiciura scuturata de cracile pe care le loveam, iar mirosul padurii era imbatator. Am facut ~ 55 km prin padure pana sa revenim la masina, unde ne astepta ceaiul facut de Ruxandra (yum).

Duminica urmatoare (pe 27) am mers la Comana, de data asta ne-a insotit si Ruxandra. A fost ceva mai cald si m-am simtit extraordinar. Am lasat masina la Manastirea Comana si am pornit prin sat catre padure. Am avut parte din nou de un peisaj de toamna superb, auriul toamnei fiind prezent in jurul nostru. Ce nu mi-a placut sunt noile dale aparute pe unele alei... Am parcurs ~ 20 km. in acest decor mirific.

Si pentru ca in ambele ture nu am gasit decat poteci uscate, si pentru ca vremea parea sa tina cu noi, sambata asta am fost la plimbare in padurea Ciolpani. In aceasi echipa: Ruxandra, Catalin si cu mine, ne-am indreptat catre Manastirea Tiganesti. Am lasat masina acolo, si am urmat indicatiile unor localnici, pornind catre lacul din spatele manastirii, unde am si gasit ceva noroi. Apoi drumul nostru a continuat peste un camp, poteca infundandu-se la un moment dat in brazda campului. Greu sa pedalezi pe un astfel de teren, parca e mai rau decat prin noroi. Am gasit o poteca care ne-a purtat catre padure. O padure salbatica, si lipsita de picior de om. Dupa ce ne-am luptat cu poteca ingusta si plina de pomi si craci cazute, am iesit intr-un final intr-un camp cu iarba uscata culcata la pamant probabil de mistreti. Peisajul pare desprins din cartile lui Sadoveanu, lacul... pomii... iarba... WOW! Am iesit din acel camp, pe un drum ce parea sa urmeze niste vechi stalpi de telegraf (probabil erau de energie electrica), apoi stanga pe un alt drum, iesind in final la intersectie, unde ne asteptam o veche bancuta din lemn. Dupa cate fotografii si un scurt popas am pornit in stanga inapoi catre lac, ca sa iesim la o bariera unde ne-a intampinat un jandarm, ce ne-a indicat sa facem cale intoarsa. Dupa indicatorul RAPPS Scrovistea, am dedus ca trebuie sa fie unul din fostele domenii de vanatoare, dupa vremea rapusului. Asa ca am facut cale intoarsa si am pornit din nou pe marginea lacului, prin maracini si trandifiri, ca in final sa iesim intr-o sosea. Dupa un scurt popas, am observat ca trandafirii mi-au venit de hac, si aveam pana pe spate. Am pus un petic cu ajutorul lui Catalin si am pornit inapoi spre masina, iesind in DN, si indreptandu-ne din nou catre Ciolpani. Aici cred ca am facut ~ 30 km.

Fotografii de la Ciolpani in albumul Ruxandrei: O nouă tură cu bidiviii...la Ciolpani

Tura prin Cernica

Nu mai iesisem cu bicicleta din oras de la Prima Evadare, asa ca sambata trecuta m-am decis sa particip la tura prin Cernica organizata de Cristi. Ajuns deja la a VIII-a editie, oferea un traseu frumos de ~ 40 Km prin padurea Cernica.

Dupa ce m-am chinuit cu sa schimb cauciucurile cu vreo doua zile inainte, dupa multe pene, doua camere noi, sambata dimineata am pornit la drum. Ah am uitat sa spun ca am facut si o mica revizie joi, baietii de la Bicishop mi-au schimbat placutele de frana pe fata, uleiul, indreptat discurile de frana si reglat bicicleta.

M-am intalnit cu Mihai aproape de mine si am mers impreuna pana pe Cal. Calarasi unde l-am asteptat si pe Andrei, si ne-am indreptat toti trei catre intrarea in parcul Pantelimon. Acolo ne-am intalnit cu restul grupului, si am pornit catre padure. In total am fost noua baieti care am participat la aceasta tura, iar eu cred ca am fost cel mai lent dintre ei. Lipsa de anrenament facandu-se simtita inca de la inceput prin dureri la partea dorsala.

Vremea a fost superba, numai buna de pedalat, iar traseul perfect uscat, astfel ca ne-am umplut repede de praf. In Branesti am facut un popas mai mare, unde am mancat si ne-am odihnit un pic.

Spre final, am inceput sa "simt" si genunchiul drept, care imi indica ca nu s-a vindecat singur de la mama natura. Am mai facut un popas la fantana din curtea Manastirii Cernica si am pornit catre Bucuresti.

Binenteles ca nu puteam sa termin altfel decat cu o noua pana facuta chiar la intrarea in oras.

In total am parcurs ~ 75 Km. pe bicicleta, si lansand la o parte durerile de fund si genunchi, si penele, m-am simtit extraordinar.

Multumesc de invitatie lui Cristi si astept invitatia la urmatoarea editie.

Marsul Tacerii

Marian Vulpe a avut initiativa de a organiza si in Romania, acest Mars al Tacerii, mai bine cunoscut sub numele sau original Ride of Silence. Pe scurt, este un mars de comemorare, organizat in multe tari, in fiecare an incepand cu 2003, in cea ce-a treia Miercuri din luna Mai. Anul acesta asta inseamna data de 18 Mai. (ne spune Marian pe blogul sau).

Eu cred ca este o forma de respect si un mod de a atrage atentia asupra pericolele la care te expui atunci cand mergi pe bicicleta.

Imi doresc foarte mult sa particip la acest mars, cu toate ca genunchiul meu nu prea vrea sa ma asculte, si cu toate ca bicicleta mea inca este in service. Cu toate astea sper sa fac rost de o alta bicicleta si sa pot ajunge miercuri la intrarea in parcul Moghioros de unde se va da startul acestui eveniment. Va invit si pe voi sa veniti in numar cat mai mare, pe biciclete, de preferat imbracati in alb, si neaparat in liniste incepand cu ora 19:30.

Mai multe informatii si detalii puteti gasi in articolul scris de Marian: ganduri despre marsul tacerii!