Ce mai fac

Ce mai fac eu? Păi între planurile de renovare a apartamentului, plimbări la expoziţii, lucrul la diferite bloguri şi site-uri, îmi fac timp să mai mai ocup şi de bicicletă, aşa că mă gandesc la următoarea ediţie a Drumului Bicicletei, ce va avea loc joia viitoare, şi în acelşi timp m-am gândit să vă pregătesc, nu una, ci două ture pentru weekendul următor. Aşa că pentru sâmbătă am pregătit îmrepună cu Adi Murariu o tură Spre Pădurea Ciolpani. Plecarea va fi la ora 9:30 din parcul Gării de Nord din Bucureşti.

Despre tura de duminica viitoare nu vă voi spune încă foarte multe, decât că azi am fost pe traseu, şi va avea ~ 30 Km şi asfaltul va alterna cu drumurile de macadam, piatră sau pământ, astfel încât să avem parte de toate tipurile de teren. Traseul va fi unul destinat celor mai puţin iniţiaţi.

Aşadar ne vedem joi la a XIX-a ediţie a Drumului Bicicletei, pe la ora 19:00, apoi ne vedem sâmbătă, şi din nou duminică.

Lanț întins!

Expo Bike 2011

Weekendul ce tocmai se incheie a avut loc a doua ediţie a Expo Bike 2011, ce a fost organizat în cadrul Romaero Băneasa. Nu are rost să va indic un link către site-ul evenimentului incât organizatorii nu s-au obosit să lucreze la acesta.

Sâmbătă am dat şi eu o tură pe la această expoziţie pentru a vedea progresele înregistrate faţă de ediţia de anul trecut. Întradevăr anul acesta am avut o reprezentare mai bună, fiind prezenţi mai mulţi expozanţi decât în 2010. Cei de la Freerider au fost şi ei prezenţi oferindu-ne informaţii de la locul desfăşurării. Dealtfel a fost şi primul stand la care m-am oprit şi unde am primit un plic cu stcikere. Apoi la următorul stand am încercat o bicicletă Vanmoof şi o Streeda. Ce senzaţie! Vă recomand să le încercaţi pe amândouă. De aici ne-am oprit la standul Veloteca care putem spune că au reprezentat una dintre atracţiile acestei expoziţii. Ei fiind responsabili pentru participarea camionului Austriei la Trial, Domnik Raab, a cărui demonstraţie a încântat pe cei prezenţi la eveniment. Tot datorită celor de la Veloteca am avut şi un rastel de biciclete la intrare, este adevarat ca nu încăpeau prea multe biciclete în ele, majoritatea fiind legate de gardul din apropiere. Aici organizatorii mai au de lucrat se pare. Cu toate că se anunţa cu surle şi trâmbiţe că va exista un dirt park amenajat, nu am văzut decât nişte paleţi aruncaţi în faţa hangarului în care a avut loc expoziţia.

Mi-am continuat plimbarea către standul Maros, wow ce de bicle, ce de accesorii... superb! Am văzut un tricou care îmi plăcea, am înrebat de preţ, dar din păcate mi s-a răspuns că dacă nu are preţ afişat nu ştie cât costă. La standul Cube, amenajat de cei de la BikeXpert în schimb, o grămadă de băieţi săreau să te ajute imediat ce intrai, oferindu-se să te ajute cu informaţii, şi toţi fiind înarmaţi cu liste de preţuri. De altfel aici am primit şi un mic cadou din partea lor, un bidon de 500 ml, inscripţionat de Schwalbe, dar realizat de cei de la Tacx. Întamplarea face că îmi prinde bine, întrucât chiar aveam nevoie de unul, aşa că le mulţumesc încă o dată pe această cale, cu toate că nu cred că ajung ei pe acest blog. Bineînţeles că au mai fost şi alte standuri, dar nu stau să le amintesc aici pe toate.

În concluzie pot spune că s-a văzut o mică evoluţie faţă de ediţia precedentă, şi o astfel de expoziţie este foarte importantă pentru piaţa de profil din ţară noastră, dar mai avem mult până când vom învăţa să trecem peste "românisme", mai avem mult până când vom învăţa să organizăm un eveniment aşa cum trebuie.

Voi ați fost la Bike Expo? Ce impresie va lăsat?

Tura de antrenament

Sâmbătă am ieşit la o tură ce a avut două obiective: să mă antrenez şi să testez noua mea dragoste.

Astfel pe la ora 9:30 m-am întâlnit cu Emil la Eroilor şi după ce am stat un pic e vorbă am pornit la drum. Am ieşit pe Antiaeriană şi ne-am îndreptat spre Bragadiru. Pe şosea am ţinut o viteză de 28-30 Km/h. Am făcut stânga la ieşirea din Bragadiru şi am pornit prin sat, apoi dreapta şi am intrat pe macadam şi apoi am continuat printr-o frumoasă pădure. La ieşirea din pădure am dat peste o stână, aici fiind şi primul loc când ne-am dat jos după biciclete pe care le-am pus între noi şi câinele de la stână care îşi făcea datoria apărând cu straşnicie mioarele. După ce l-am salutat pe baciul ce păzea turma iar el ne-a răspuns, câinele s-a potolit şi s-a întins cuminte pe jos. Ne-am oprit câteva sute de metri mai încolo unde am făcut un scurt popas.

Am pornit din nou la drum, şi în timp ce coboram pe drumul nisipos am depăşit o căruţă al cărei cal părea cam nervos. Am făcut dreapta pe podul peste Argeş iar calul împreună cu tot atelajul a început să alerge puternic după noi. Unul din cei aflaţi în căruţă a sărit şi încerca să strunească animalul, dar fără prea mult succes. Am trecut podul şi am început să urcăm cu atelajul urmărind-ne de aproape şi chiar apropiinduse de noi. Am crescut viteza ajungând la 30 Km/h cu toate că ne aflam în urcare, dar cu toate acestea calul se apropia de noi. În final văzând că nu este chip să scăpăm de el, şi că din faţă venea un alt atelaj am decis să ne oprim într-o laterală. Atelajul a trecut pe lângă noi în plină viteză. Ne-a explicat cineva că i se rupseseră hăţurile şi din această cauză nu îl mai putea struni. Ne-am continuat drumul pe marginea Argeşului, pe macadam amestecat cu balast şi nisip, ca după câţiva kilometri să îl ajungem din nou din urmă, atât calul cât şi proprietarul erau extenuaţi.

În jurul orei 11:00 am ajuns pe colina de la Argedava unde am făcut un nou popas ceva mai lung de această dată. Apoi am pornit către sat unde ne-am oprit să ne mai alimentăm, şi am plecat repede mai departe către Comana. Am traversat satele şi drumul naţional, am trecut repede pe lângă Mânăstirea Comana, ctitorită de Vlad Ţepeş şi ne-am îndreptat către pădure. Până aici putem spune că am mers foarte bine. În cei 60 de Km parcurşi având o viteză medie de 22,20 Km/h.

Prin pădure am mai redus un pic ritmul şi ne-am oprit la izvor să facem un pic popas şi să ne reuplem bidoanele cu apă. Tot aici am constatat o primă problemă la bicicleta mea. Siguranţa de la quick release se rupsese. După o tură de vreo 15 Km prin Pădurea Comana ne-am reîntors în sat, unde ne-am aprovizionat cu banane şi alte meride şi ne-am îndreptat către mânăstire. Am făcut un popas în spatele mânăstirii, unde ne-am odihnit mai mult, am mâncat, ne-am hidratat şi ne-am bucurat de primele raze de soare, până aici tot drumul fiind înnorat. Pe traseu ne-am întâlnit şi cu alţi biciclişti pe care i-am salutat din şa.

Când ne-am urcat din nou în şa, kilometrii deja îşi spuneau cuvântul, aşa că drumul de întoarcere a fost ceva mai greu, trebuind să luptăm nu doar cu vântul ce ne bătea din faţă ci şi cu durerile la nivelul şezutului, iar eu cu o durere puternică la genunchi.

M-am despărţit de Emil la Eroii Revoluţiei şi m-am îndreptat către casă.

În total am parcurs 110 Km cu o viteză medie de 19,3 Km/h şi o viteză maximă de 44 Km/h.